egotism definitie

14 definiții pentru egotism

egotísm sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr égotisme] 1 Tendință de supraapreciere a propriei individualități Si: (rar) egolatrie (2). 2 Preocupare exagerată pentru propria persoană Si: egocentrism, narcisism. 3 Tendință a unui scriitor de a face o analiză excesivă a personalității sale psihice și morale într-o operă literară.
EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme.
EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme.
EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. Egotismul este o limitare. IBRĂILEANU, S. 201.
egotísm (supraapreciere a propriei persoane) s. n.
egotísm s. n.
EGOTÍSM s. v. egocentrism.
Egotism ≠ altruism
EGOTÍSM s.n. Purtare, atitudine caracterizată prin acordarea unei importanțe exagerate propriei individualități, propriei persoane. ♦ Cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ♦ (La Stendhal) Studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. [< fr. égotisme, it. egotismo, cf. lat. ego – eu].
EGOTÍSM s. n. cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ◊ (la Stendhal) studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. (< fr. égotisme)
EGOTÍSM n. Părere exagerată despre propria persoană, despre meritele și acțiunile proprii. /<fr. égotisme
egotism n. sentiment exagerat de propria-i persoană.
*egotízm n. (lat. égo, eŭ). Particularitatea de a fi egotist.
EGOTISM s. egocentrism, egolatrie. (~ unei persoane.)

egotism dex

Intrare: egotism
egotism substantiv neutru