Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 defini╚Ťii pentru egofonie

egofon├şe s. f., g.-d. art. egofon├şei
EGOFON├ŹE s.f. Voce asem─ân─âtoare beh─âitului caprei, ├«nt├ólnit─â ├«n isterie ╚Öi ├«n paralizia general─â progresiv─â. [< fr. ├ęgophonie, cf. gr. aix ÔÇô capr─â, phone ÔÇô sunet].
EGOFON├ŹE s. f. voce asem─ân─âtoare beh─âitului caprei, ├«n isterie ╚Öi ├«n paralizia general─â progresiv─â. (< fr. ├ęgophonie)
EGO-2 (AEGO-) ÔÇ×capr─â, beh─âit de capr─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. aix, aigos ÔÇ×capr─âÔÇŁ > L. sav. ego- ╚Öi aego-, fr. ├ęgo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. ego- ╚Öi aego-. Ôľí ~bronhofonie (v. bronho-, v. -fonie1), s. f., bronhoegofonie*; ~ceras (aegoceras) (v. -ceras), s. m., specie de amonit caracteristic triasicului, cu cochilia r─âsucit─â spre interior ╚Öi cu coaste rare ╚Öi proeminente; ~fonie (v. -fonie1), s. f., voce asem─ân─âtoare beh─âitului de capr─â, cu timbru nazal, perceput─â stetoacustic la nivelul superior al unei colec╚Ťii pleurale mijlocii.

Egofonie dex online | sinonim

Egofonie definitie

Intrare: egofonie
egofonie substantiv feminin