egofonie definitie

4 definiții pentru egofonie

egofoníe s. f., g.-d. art. egofoníei
EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie și în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră, phone – sunet].
EGOFONÍE s. f. voce asemănătoare behăitului caprei, în isterie și în paralizia generală progresivă. (< fr. égophonie)
EGO-2 (AEGO-) „capră, behăit de capră”. ◊ gr. aix, aigos „capră” > L. sav. ego- și aego-, fr. égo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. ego- și aego-. □ ~bronhofonie (v. bronho-, v. -fonie1), s. f., bronhoegofonie*; ~ceras (aegoceras) (v. -ceras), s. m., specie de amonit caracteristic triasicului, cu cochilia răsucită spre interior și cu coaste rare și proeminente; ~fonie (v. -fonie1), s. f., voce asemănătoare behăitului de capră, cu timbru nazal, percepută stetoacustic la nivelul superior al unei colecții pleurale mijlocii.

egofonie dex

Intrare: egofonie
egofonie substantiv feminin