Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru egocentrism

egocentr├şsm sn [At: GHEREA, ST. CR. III, 89 / Pl: (rar) ~e / E: fr ├ęgocentrisme] 1 Tendin╚Ť─â de a raporta totul la sine ├«nsu╚Öi, de a privi totul prin prisma intereselor ╚Öi a sentimentelor personale Si: (rar) personalism, egotism (2). 2 Concep╚Ťie filozofic─â ╚Öi etic─â ce considera individul ÔÇ×eulÔÇŁ ca centru al ├«ntregii lumi.
EGOCENTR├ŹSM s. n. Atitudine a celui care prive╚Öte totul prin prisma intereselor ╚Öi a sentimentelor personale; tendin╚Ť─â de a face din sine ÔÇ×centrul universuluiÔÇŁ; egotism. ÔÇô Din fr. ├ęgocentrisme.
EGOCENTR├ŹSM s. n. (Livr.) Atitudine a celui care prive╚Öte totul prin prisma intereselor ╚Öi a sentimentelor personale, tendin╚Ť─â de a face din sine ÔÇ×centrul universuluiÔÇŁ; egotism. ÔÇô Din fr. ├ęgocentrisme.
EGOCENTR├ŹSM s. n. Atitudine a celui care prive╚Öte totul prin prisma intereselor ╚Öi sentimentelor personale.
egocentr├şsm s. n.
egocentr├şsm s. n.
EGOCENTR├ŹSM s. egolatrie, egotism. (~ul unui om.)
EGOCENTR├ŹSM s.n. Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor ╚Öi a sentimentelor personale, acord├ónd o importan╚Ť─â exagerat─â propriei individualit─â╚Ťi; egotism. [< fr. ├ęgocentrisme, cf. lat. ego ÔÇô eu, centrum ÔÇô centru].
EGOCENTR├ŹSM s. n. mod de a privi totul prin prisma intereselor ╚Öi sentimentelor personale, acord├ónd o importan╚Ť─â exagerat─â propriei individualit─â╚Ťi; egotism. ÔŚŐ (p. ext.) concep╚Ťie etico-filozofic─â care consider─â individul ca centru al universului. (< fr. ├ęgocentrisme)
EGOCENTR├ŹSM n. 1) Atitudine care pune interesele ╚Öi sentimentele personale mai presus de toate. 2) Concep╚Ťie filozofic─â ╚Öi etic─â care consider─â individualul, ÔÇ×eulÔÇŁ ca centru al ├«ntregii lumi. [Sil. -cen-trism] /<fr. ├ęgocentrisme
EGOCENTRISM s. egolatrie, egotism. (~ unui om.)

Egocentrism dex online | sinonim

Egocentrism definitie

Intrare: egocentrism
egocentrism substantiv neutru