eglogă definitie

19 definiții pentru eglogă

eclóg sn vz eglogă
eclógă sf vz eglogă
eclógiu sn vz eglogă
eglóg sn vz eglogă
eglógă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. II. 419 v/9 / V: (înv) eglóg (Pl: egloge, egloguri) sn, eclógă (Pl: ecloge și eglogi) sf eclóg sn, (îvr) eclógiu sn / A și: églogă / Pl: ~óge / E: lat ecloga, ngr ἐκλογή] 1 Poezie lirică în care se prezintă idilic viața pastorală sau campestră, adesea în formă de dialog Si: pastorală, idilă, bucolică. 2 Pictură care reprezintă scene idilice de viață pastorală. corectată
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Gen de poezie pastorală; bucolică, idilă. Eglogele lui Vergiliu. – Accentuat și: églogă.
eglógă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglógei; pl. eglóge
eglógă s. f. (sil. -glo-), g.-d. art. eglógei; pl. eglóge
EGLÓGĂ s. v. bucolică.
EGLÓGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și églogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune].
EGLÓGĂ s. f. poezie pastorală; idilă; bucolică. (< fr. églogue, lat. ecloga)
EGLÓGĂ ~ge f. Mic poem pastoral. /<fr. églogue, lat. ecloga
eglogă f. un fel de poezie pastorală: eglogele lui Vergiliu.
*éclogă f., pl. e (lat. écloga, d. vgr. eklogé). Mică poezie pastorală: Virgiliŭ a imitat eclogele luĭ Teocrit. – Fals eglógă (după fr.).
*églogă, V. eclogă.
EGLO s. (LIT.) bucolică, idilă. (O ~ de Vergiliu.)
EGLÓGĂ (< fr., lat.) s. f. Specie lirică apropiată ca structură și conținut de poezia bucolică și pastorală. Cultivată inițial în Grecia și Roma antică (Horațiu, Vergiliu); din epoca Renașterii până la începutul sec. 19. a devenit o narațiune sau un dialog în versuri înfățișând scene din viața de la țară (Ronsard, Spenser).

eglogă dex

Intrare: eglogă
eglogă substantiv feminin
  • silabisire: -glo-
eclog
eclogă
eclogiu
eglog