eglendisire definitie

2 intrări

24 definiții pentru eglendisire

eghilindisí vri vz eglendisi
egledisí vri vz eglendisi
eglendesí vz eglendisi[1] modificată
eglendisí vri [At: (a. 1784) CAT. MAN. I, 76 / V: eglun~, eng~, inglin~, (rar) ~desí, egledisí, eglindí, englin~, evg~, ing~, înglin~, înglîn~, (nob) aglin~, eghilin~ / Pzi: ~sésc / E: ngr ἐγλεντίζω] (Grî) A se distra.
eglendisíre sf [At: IST. MAN. 66v/8 / V: eng~, înglin~ / E: eglendisi) (Grî) 1 Distracție. 2 Petrecere.
eglindí vri vz eglendisi
eglindisí vri vz eglendisi
eglundisí v vz eglendisi
englendisi v vz eglendisi[1] corectată
englendisire sf vz eglendisire
evglendisi v vz eglendisi
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo.
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism înv.) A se distra, a petrece (2), a se amuza. – Din ngr. eglendízo.
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism învechit) A se distra, a petrece, a se amuza. S-a eglindisit la bal la curte. NEGRUZZI, S. I 240. – Variantă: englendisí (ALECSANDRI, T. 454) vb. IV.
ENGLENDISÍ vb. IV v. eglendisi.
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisí vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. eglindisésc, imperf. 3 sg. eglindiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. eglindiseáscă
EGLENDISÍ vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.
eglendisí (-sésc, -ít), vb. refl. – A se distra, a-și petrece timpul. – Var. englendisi. Ngr. ἐγλεντίζω, aorist ἐγλέντησα, din tc. eglenmak, aorist eglend; cf. alb. egljendisem, sb. eglendisati. Șeineanu, III, 167, propune un der. direct din tc., dar der. verbale din tc. sînt puține în rom. Este cuvînt înv. (sec. XVIII). – Der. eglingea, s. f. (distracție), din tc. eglence (Lokotsch 560; Ronzevalle 35), cf. ngr. ἐγλεντζές, bg. eglenğa, sb. ieglenğe. Cf. Gáldi 176.
eglendisì v. a petrece (vorbă ieșită din uz): cum s’a eglendisit la bal, la Curte NEGR. [Bulg. EGLENDISAM].
englendisì v. V. eglendisì: m’am englendisit de minune AL.
eglendisésc (mă) v. refl. (ngr. eglendizo, aor. -éndisa [scris -ntizo, -ntisa], d. turc. eĭlenmek, aor. eĭlendy, vechĭ egl-. a se amuza; bg. eglendisam, sîrb. -isati). Rar azĭ. Mă amuzez. Fam. Iron. Mă îmbăt. – Și englin-, englend-, inglind-.
englendisésc, V. eglend-.
eglendisi vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE. RÎDE. VESELI.

eglendisire dex

Intrare: eglendisi
eglendisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
egledisi
eglendesi
eglindisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -glin-
eglundisi
englendisi
eglindi
eghilindisi
evglendisi
Intrare: eglendisire
eglendisire infinitiv lung
englendisire