egiptologíe sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr égyptologie] Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul istoriei, limbii și culturii spirituale și materiale a Egiptului antic.

EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. – Din fr. égyptologie.

EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. – Din fr. égyptologie.

EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studierea istoriei și culturii vechiului Egipt.

egiptologíe s. f., art. egiptología, g.-d. egiptologíi, art. egiptologíei

egiptologíe s. f., art. egiptología, g.-d. egiptologíi, art. egiptologíei

EGIPTOLOGÍE s.f. Ramură a orientalisticii care studiază istoria și cultura Egiptului antic. [Gen. -iei. / < fr. egyptologie].

EGIPTOLOGÍE s. f. ramură a orientalisticii care studiază istoria și cultura Egiptului antic. (< fr. égyptologie)

EGIPTOLOGÍE f. Știință interdisciplinară, care se ocupă cu studiul istoriei, limbii și culturii Egiptului antic. /<fr. égyptologie

egiptologie f. arheologie egipteană.

*egiptologíe f. (Egipt și -logie). Știința de care se ocupă egiptologu.