Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru egalizare

egaliz├í vr [At: HELIADE, O. II, 371 / Pzi: ~z├ęz / E: ns fr ├ęgaliser] 1-2 A egala (1-2).
egalizáre sf [At: POLIZU / Pl: ~zắri / E: egaliza] 1-2 Egalare (1-2).
EGALIZ├ü, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca dou─â sau mai multe lucruri, situa╚Ťii etc. s─â fie egale ├«ntre ele ├«n anumite privin╚Ťe. ÔÖŽ Fig. A pune pe acela╚Öi plan, a face s─â dispar─â diferen╚Ťele; a nivela. ÔÇô Din fr. ├ęgaliser.
EGALIZ├üRE, egaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a egaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. egaliza.
EGALIZ├ü, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca dou─â sau mai multe lucruri, situa╚Ťii etc. s─â fie egale ├«ntre ele ├«n anumite privin╚Ťe. ÔÖŽ Fig. A pune pe acela╚Öi plan, a face s─â dispar─â diferen╚Ťele; a nivela. ÔÇô Din fr. ├ęgaliser.
EGALIZ├üRE, egaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a egaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. egaliza.
EGALIZ├ü, egalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca mai multe lucruri s─â fie egale ├«ntre ele ├«n anumite privin╚Ťe. V. nivela.
EGALIZ├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a egaliza ╚Öi rezultatul ei.
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizáre s. f., g.-d. art. egalizắrii; pl. egalizắri
egaliz├í vb., ind. prez. sg. egaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. egalize├íz─â
egalizáre s. f., g.-d. art. egalizării; pl. egalizări
EGALIZ├ü vb. 1. a egala. (A ~ lungimea celor dou─â piese.) 2. (fig.) a nivela. (A ~ standardul de via╚Ť─â.)
EGALIZ├üRE s. 1. egalare. (~ lungimii celor dou─â piese.) 2. (fig.) nivelare. (~ standardului de via╚Ť─â.)
A egaliza Ôëá a inegaliza
EGALIZ├ü vb. I. tr. A face (un obiect, un teren etc.) s─â fie la fel, egal cu altul ├«n anumite privin╚Ťe; a nivela, a netezi (un teren, un obiect etc.). [< fr. ├ęgaliser].
EGALIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a egaliza ╚Öi rezultatul ei; egalare. [< egaliza].
EGALIZ├ü vb. tr. a face ca dou─â sau mai multe lucruri, situa╚Ťii, m─ârimi etc. s─â fie egale ├«ntre ele ├«n anumite privin╚Ťe; a nivela. (< fr. ├ęgaliser)
EGALIZ├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a egaliza. 2. nivelare a unui teren, a unui drum, a unei construc╚Ťii etc. 3. repartizare uniform─â a coloran╚Ťilor ├«n materialele textile cu ajutorul generalizatorilor (II, 2). 4. opera╚Ťia de uniformizare a ╚Ťes─âturilor. (< egaliza)
A EGALIZ├ü ~├ęz tranz. (obiecte, m─ârimi, sitia╚Ťii etc.) A face s─â fie egal. /<fr. ├ęgaliser
EGALIZA vb. 1. a egala. (A ~ lungimea celor dou─â piese.) 2. (fig.) a nivela. (A ~ standardul de via╚Ť─â.)
EGALIZARE s. 1. egalare. (~ lungimii celor dou─â piese.) 2. (fig.) nivelare. (~ standardului de via╚Ť─â.)

Egalizare dex online | sinonim

Egalizare definitie

Intrare: egaliza
egaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: egalizare
egalizare substantiv feminin