Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru egalat

ecvalá v vz egala
egal├í [At: HELIADE, D. J. 5/1 / V: (├«nv) ecval├í / Pzi: ~l├ęz, (├«vr) eg├íl / E: fr ├ęgaler] 1-2 vtr A ajunge (sau a aduce pe cineva) la acela╚Öi nivel (de evolu╚Ťie, de dezvoltare, de importan╚Ť─â, al calit─â╚Ťii, al cantit─â╚Ťii, al intensit─â╚Ťii etc.) Si: a egaliza (1-2). 3 vr A se compara. 4 vt (Spt) A ob╚Ťine acela╚Öi num─âr de puncte cu adversarul. 5 vt (Mat; ├«nv) A fi egal cu... 6 vi (Rar) A avea aceea╚Öi valoare, aceea╚Öi semnifica╚Ťie etc. (dintr-un anumit punct de vedere) cu altcineva. corectat─â
egal├ít2, ~─â a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: egala] 1 Care a fost supus egal─ârii Si: nivelat, uniformizat. 2 Comparat2. 3 (Spt; d. adversar) Cu care s-a ajuns la acela╚Öi num─âr de puncte.
egalát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: egala] 1-2 Egalare (1-2). 3 Comparare. 4 Egalare (4).
EGAL├ü, egalez, vb. I. Tranz., intranz. ╚Öi refl. A face s─â fie sau a fi la fel cu altul ├«ntr-o anumit─â privin╚Ť─â; a face s─â devin─â sau a deveni egal. ÔÖŽ Tranz. (Sport) A ob╚Ťine acela╚Öi num─âr de puncte cu altcineva. ÔÇô Din fr. ├ęgaler.
EGAL├üT, -─é, egala╚Ťi, -te, adj. F─âcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. ÔÇô V. egala.
EGAL├ü, egalez, vb. I. Tranz., intranz. ╚Öi refl. A face s─â fie sau a fi la fel cu altul ├«ntr-o anumit─â privin╚Ť─â; a face s─â devin─â sau a deveni egal. ÔÖŽ Tranz. (Sport) A ob╚Ťine acela╚Öi num─âr de puncte cu altcineva. ÔÇô Din fr. ├ęgaler.
EGAL├üT, -─é, egala╚Ťi, -te, adj. F─âcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. ÔÇô V. egala.
EGAL├ü, egalez, vb. I. 1. Refl. reciproc. A fi la fel ├«n anumite privin╚Ťe. Duduia Lizuca ╚Öi c├«nele Patrocle, fiin╚Ťe simple care se egaleaz─â ╚Öi se pricep. IBR─éILEANU, S. 7. ÔÖŽ Tranz. A face s─â fie la fel cu altul ├«n anumite privin╚Ťe. 2. Intranz. (Sport) A ajunge la acela╚Öi num─âr de puncte. Echipa Dinamo a egalat, jocul termin├«ndu-se cu 2-2.
EGAL├üT, -─é, egala╚Ťi, -te, adj. F─âcut sau devenit egal cu cineva; nivelat; uniformizat.
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egal├í vb., ind. prez. 1 sg. egal├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. egale├íz─â
EGALÁ vb. 1. v. egaliza. 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)
EGAL├ü vb. I. 1. tr., refl. A face sau a deveni egal; a fi sau a face s─â fie (aproape) la fel cu altul ├«n anumite privin╚Ťe. 2. tr. (Sport) A atinge acela╚Öi num─âr de puncte cu altcineva. [< fr. ├ęgaler].
EGAL├ü vb. I. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face s─â fie la fel cu altul ├«n anumite privin╚Ťe. II. tr. (sport) a atinge acela╚Öi num─âr de puncte cu altcineva. (< fr. ├ęgaler)
A EGAL├ü1 ~├ęz tranz. 1) A face s─â fie egal. 2) (suprafe╚Ťe, terenuri) A face s─â devin─â neted; a netezi; a ├«ndrepta; a nivela; a aplana. /<fr. ├ęgaler
A EGAL├ü2 ~├ęz intranz. sport A face scor egal cu adversarul. /<fr. ├ęgaler
A SE EGAL├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni egal (sub aspect calitativ sau cantitativ). /<fr. ├ęgaler
egal├á v. 1. a face egal: a egala p─âr╚Ťile; 2. a fi egal cu: nimic nu egala curajul s─âu.
*egal├ęz v. tr. (fr. ├ęgaler). Fac egal: moartea ├«─ş egaleaz─â pe to╚Ť─ş oameni─ş. ├Äs egal: nimica nu egaleaz─â curaju lu─ş.
EGALA vb. 1. a egaliza. (A ~ lungimea a dou─â bare.) 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)

Egalat dex online | sinonim

Egalat definitie

Intrare: egala
egala verb grupa I conjugarea a II-a
ecvala
Intrare: egalat
egalat adjectiv