ecal, ~ă a, av, sn vz egal

ecuál, ~ă a, av, sn vz egal

ecvál, ~ă a, av, sn vz egal

ecvalá v vz egala

egál, ~ă [At: ASACHI, E., I, 73/14 / V: (înv) eguál (P: ~gu-al), ecuál (P: ~cu-al), ecvál, (îvr) ecál / Pl: ~i, ~e / E: fr égal, lat aequlis, ~e] 1 a Care are aceleași dimensiuni cu altceva. 2 a (D. figuri geometrice) Care coincide prin suprapunere cu o altă figură. 3 a (D. recipiente, încăperi etc.) Care are același volum cu altul. 4 a (Mat; Fiz) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. 5-6 sn, a (Șîs semn ~) (Semn grafic format din două liniuțe paralele, așezate orizontal între două expresii) care exprimă o egalitate. 7 sn (Îla) Fără ~ Unic. 8 sn (Îal) Excepțional. 9 a (Rar; îe) Partida este ~ă Cei doi adversari au aceeași forță. 10 sn (Îe) A nu avea ~ A nu avea echivalent. 11 av (Legat de adjectiv prin prepoziția „de”) La fel de. 12-13 a, av (D. substanțe, materiale etc.) (Care este) în aceeași cantitate. 14 a (D. numere) Identic. 15 a (Pex; d. valori care pot fi exprimate numeric) Identic. 16 sn (Îs) Pariu la ~ Convenție prin care cele două părți se angajează să plătească aceeași sumă în caz de pierdere. 17 a (D. unități de timp) Care are aceeași durată. 18 a (D. sunete, sentimente, senzații etc.) Care are aceeași intensitate. 19 a (D. oameni, națiuni, state etc.) Care ocupă același loc într-o ierarhie. 20 a (D. oameni, națiuni, state) Care are aceleași îndatoriri, drepturi, avantaje. 21-22 sn (Îljv) De la ~ la ~ (Care există) în condiții de egalitate. 23 sn (Îe) A trata (pe cineva sau ceva) de la ~ la ~ A se comporta într-o situație dată ca fiind pe aceeași treaptă cu partenerul. 24-25 a, av (D. obiecte, fenomene, stări, sentimente comparate cu ele însele sub diverse aspecte) Statornic. 26-27 a, av (D. obiecte, fenomene, stări, sentimente comparate cu ele însele sub diverse aspecte) Invariabil. 28-29 a, av (D. obiecte, fenomene, stări, sentimente comparate cu ele însele sub diverse aspecte) Uniform. 30-31 a, av (D. obiecte, fenomene, stări, sentimente comparate cu ele însele sub diverse aspecte) Monoton. 32 a (D. oameni) Care se manifestă în mod constant, indiferent de împrejurări Si: neschimbător, statornic. 33 av (Îe) A-i fi (cuiva) ~ A-i conveni în aceeași măsură și o soluție și cealaltă. 34 av (Îae) A-i fi indiferent.

egalá [At: HELIADE, D. J. 5/1 / V: (înv) ecvalá / Pzi: ~léz, (îvr) egál / E: fr égaler] 1-2 vtr A ajunge (sau a aduce pe cineva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.) Si: a egaliza (1-2). 3 vr A se compara. 4 vt (Spt) A obține același număr de puncte cu adversarul. 5 vt (Mat; înv) A fi egal cu... 6 vi (Rar) A avea aceeași valoare, aceeași semnificație etc. (dintr-un anumit punct de vedere) cu altcineva. corectată

eguál, ~ă a, av, sn vz egal

EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal.

EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.

EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal.

EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.

EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași datorii. V. asemenea. Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, și să trăim ca frați! EMINESCU, O. I 60. Cînd romanii ocupară pîmîntul, dacii toți erau liberi și egali; se bucurau toți de aceleași drepturi. BĂLCESCU, O. I 325. ◊ (Construit cu prep. «cu» sau cu dativul introducînd al doilea termen al comparației) Femeia în Republica Populară Romină are drepturi egale cu ale bărbatului în toate domeniile vieții economice, politice, de stat și culturale. CONST. R.P.R. 39. (Construit cu prep. «în» care introduce domeniul în care se face comparația) Acest teren este egal în suprafață cu cel învecinat. ◊ (Adverbial) Pentru mine părerile sînt egal de legitime, egal de întemeiate și, prin urmare, egal de respectabile. CARAGIALE, O. III 270. ◊ (Substantivat) Femeia participă cu titlul de egală a bărbatului în toate branșele economice și sociale. SAHIA, U.R.S.S. 108. Faust sînt eu, chiar eu – nu altul – și egalul îți sînt eu. MACEDONSKI, O. I 276. (Loc. adj.) Fără egal = fără pereche, excepțional, neasemuit, extraordinar, neîntrecut. Victorie fără egal. (Expr.) A trata (cu cineva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său, a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate. (Sport) A fi la egal = a avea același număr de puncte. ♦ (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. Două cantități egale cu o a treia sînt egale între ele. ◊ (În construcții eliptice) Doi și cu doi egal patru. 2. (Despre obiecte, fenomene sau persoane, comparate cu ele însele, sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic, uniform, invariabil; monoton. V. liniștit, indiferent. Ochii-s obosiți de această priveliște egală a șesurilor. D. BOTEZ, P. O. 60. În glasul uscat și egal al meșterului răzbea ca un răsunet din afundul suferinților trecute. SADOVEANU, M. C. 174. În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. CARAGIALE, M. 325. ◊ (Adverbial, în expr.) A-i fi (cuiva) egal = a-i fi tot una, a-l lăsa indiferent. Mi-e egal dacă pleci sau dacă rămîi.

EGALÁ, egalez, vb. I. 1. Refl. reciproc. A fi la fel în anumite privințe. Duduia Lizuca și cînele Patrocle, ființe simple care se egalează și se pricep. IBRĂILEANU, S. 7. ♦ Tranz. A face să fie la fel cu altul în anumite privințe. 2. Intranz. (Sport) A ajunge la același număr de puncte. Echipa Dinamo a egalat, jocul terminîndu-se cu 2-2.

egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále

egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză

egál adj. m., pl. egáli; f. sg. egálă, pl. egále

egalá vb., ind. prez. 1 sg. egaléz, 3 sg. și pl. egaleáză

EGÁL adj., s. 1. adj. deopotrivă, identic. (Persoane ~ în înălțime.) 2. s. v. seamăn.

EGALÁ vb. 1. v. egaliza. 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)

Egal ≠ inegal, neegal

EGÁL, -Ă adj. 1. La fel, asemenea (ca natură, fel, cantitate etc.). ♦ Uniform. 2. (Geom.; despre figuri) Care se suprapune exact. 3. (Despre oameni; și s.m.) Care este de același rang, de aceeași valoare. [< fr. égal, cf. lat. aequalis].

EGALÁ vb. I. 1. tr., refl. A face sau a deveni egal; a fi sau a face să fie (aproape) la fel cu altul în anumite privințe. 2. tr. (Sport) A atinge același număr de puncte cu altcineva. [< fr. égaler].

EGÁL, -Ă I. adj. 1. la fel, asemenea. ◊ uniform. 2. (despre expresii matematice) care are aceeași valoare cu o altă expresie sau cu un număr dat. ◊ (despre mulțimi) format din aceleași elemente. ◊ (despre figuri geometrice) care se suprapun exact. 4. (despre oameni; și s. m.) de același rang, de aceeași valoare. II. s. n. semn (=) care exprimă o egalitate. (< fr. égal)

EGALÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe. II. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva. (< fr. égaler)

PRÍMUS ÍNTER PÁRES loc. s. (cu referire la cel mai înzestrat sau mai onorat într-un grup) primul între egali. (< lat. primus inter pares)

egál (egálă), adj. – Care este la fel cu altul. Fr. égal. – Der. (din fr.) egala, vb.; egalitar, adj.; egalabil, adj.; egalitate, s. f.; egaliza, vb.; egalizator, adj.; inegal, adj.; neegal, adj.

EGÁL1 adv. În aceeași măsură; deopotrivă; la fel. A împărți ~. ◊ A-i fi (cuiva) ~ a-i fi (cuiva) indiferent. /<fr. égal

EGÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este la fel cu altul sau cu altcineva în ceea ce privește anumiți parametri (cantitate, dimensiuni, calitate, valoare etc.). 2) (despre persoane, state) Care are aceleași drepturi și îndatoriri; de același rang. ◊ Fără ~ care nu are asemănare; fără seamăn; inegalabil. 3) Care rămâne neschimbat în permanență; constant. /<fr. égal

A EGALÁ1 ~éz tranz. 1) A face să fie egal. 2) (suprafețe, terenuri) A face să devină neted; a netezi; a îndrepta; a nivela; a aplana. /<fr. égaler

A EGALÁ2 ~éz intranz. sport A face scor egal cu adversarul. /<fr. égaler

A SE EGALÁ mă ~éz intranz. A deveni egal (sub aspect calitativ sau cantitativ). /<fr. égaler

egal a. 1. asemenea în cantitate, în valoare, în întindere: greutăți egale; 2. care nu se schimbă: pas egal; 3. care se bucură de aceleași drepturi: toți sunt egali înaintea legii; 4. indiferent: totul îi este egal. ║ m. cel egal cu alții: n’are egalul său. ║ adv. deopotrivă.

egalà v. 1. a face egal: a egala părțile; 2. a fi egal cu: nimic nu egala curajul său.

*egál, -ă adj. (fr. égal, d. lat. aequalis, it. uguale). Asemenea în natură, cantitate, calitate: oameniĭ nu pot fi egalĭ uniĭ cu alțiĭ. Care nu se schimbă: temperatură egală. Indiferent: asta mĭ-e egal. Subst. De acelașĭ rang: a trăi cu egaliĭ tăĭ. Adv. În mod egal. V. seamăn.

*egaléz v. tr. (fr. égaler). Fac egal: moartea îĭ egalează pe toțĭ oameniĭ. Îs egal: nimica nu egalează curaju luĭ.

EGAL adj., s. 1. adj. deopotrivă. (Persoane ~ în înălțime.) 2. s. pereche, potrivă, seamă, seamăn. (Nu are ~ în lume.)

EGALA vb. 1. a egaliza. (A ~ lungimea a două bare.) 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)

PRIMUS INTER PARES (lat.) primul între egali – Persoana cea mai înzestrată sau mai onorată într-un grup relativ omogen.

„Primus inter pares”, expresie latină însemnând „primul dintre egali” și care desemnează poziția episcopului de Roma și a Bis. creștine în cadrul pentarhiei, adică a sistemului celor cinci vechi patriarhate (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim) din perioada sinoadelor ecumenice.