efet definitie

8 definiții pentru efet

efét2 sn vz efect
efét1 sm [At: ENC. ROM. / S și: ephet / Pl: ~eți / E: fr éphète] (Drt) Judecător care facea parte dintr-un tribunal penal, în Atena antică.
EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.
EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.
efét s. m., pl. eféți
efét s. m., pl. eféți
EFÉT s.m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal instituit de Dracon la Atena. [< fr. éphète, gr. ephetes].
EFÉT s. m. judecător dintr-un tribunal penal, instituit de Dracon la Atena. (< fr. éphète, gr. ephetes)

efet dex

Intrare: efet
efet substantiv masculin