efeminat definitie

2 intrări

16 definiții pentru efeminat

efeminá vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~néz / E: fr efféminer] 1-4 (D. bărbați; liv) A deveni sau a face să devină asemănător (fizic sau) psihic cu o femeie Si: (înv) a (se) efemeia (1-4). 5-8 (Pex; rar) A-și pierde sau a face să-și piardă forța (morală) Si: a (se) moleși.
efeminát, ~ă [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: fr efféminé, lat effeminatus] 1-2 sm, a (Liv) (Bărbat) care are aspect feminin. 3-4 sm, a (Liv) (Bărbat) care are caracter feminin. 5-8 smf, a (Pex) (Om) lipsit de forță (morală). 9-10 av Fără forță (morală). 11 a (Iuz) Afemeiat (1).
EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. A face să capete sau a căpăta aspect sau caracter feminin. – Din fr. efféminer.
EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. Cu aspect sau caracter feminin, delicat; p. ext. molatic, moleșit. ♦ Iubitor de plăceri. – Din fr. efféminé, lat. effeminatus.
EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. – Din fr. efféminer.
EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. (Rar) Cu aspect sau caracter feminin, delicat; p. ext. molatic, moleșit. ♦ Iubitor de plăceri. – Din fr. efféminé, lat. effeminatus.
EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. (Rar) Moleșit, iubitor de plăceri. Și se poate ca, spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimii desfrînate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors. EMINESCU, O. I 45.
efeminá (a ~) vb., ind. prez. 3 efemineáză
efeminá vb., ind. prez. 1 sg. efeminéz, 3 sg. și pl. efemineáză
EFEMINÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. [< fr. efféminer].
EFEMINÁT, – Ă adj. Cu caracter femeiesc; molatic. [Cf. fr. efféminé, lat. effeminatus].
EFEMINÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. ◊ (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare)
EFEMINÁT, -Ă adj. cu caracter femeiesc; molatic. (< fr. efféminé, lat. effeminatus)
EFEMINÁT ~tă (~ți, ~te) Care prin felul său de a fi se aseamănă femeilor; cu caracter femeiesc. /<fr. éffeminé, lat. effeminatus
*efeminát, -ă adj. (lat. effeminatus). Afemeĭat. Moleșit.
*efeminéz v. tr. (lat. effémino, -áre, d. femina, femeĭe). Fig. Afemeĭez, moleșesc sufletu.

efeminat dex

Intrare: efemina
efemina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: efeminat
efeminat adjectiv