Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru efemina╚Ťie

efemina╚Ťie sf [At: COSTINESCU / V: (├«nv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr eff├ęmination, lat effeminatio, -onis] (Liv) 1-5 ├Änsu╚Öire de a fi efeminat (2,4,7-8,11). 6-10 Caracter al celui care este efeminat (2,4,7-8,11).
efemina╚Ťi├║ne sf vz efemina╚Ťie
EFEMIN├ü╚ÜIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, sl─âbiciune. ÔÇô Din fr. eff├ęmination, lat. effeminatio.
EFEMIN├ü╚ÜIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, sl─âbiciune. ÔÇô Din fr. eff├ęmination, lat. effeminatio.
efemin├í╚Ťie (rar) (-╚Ťi-e) s. f., art. efemin├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. efemin├í╚Ťii, art. efemin├í╚Ťiei
efemin├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. efemin├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. efemin├í╚Ťii, art. efemin├í╚Ťiei
EFEMIN├ü╚ÜIE s.f. Caracterul celui efeminat; moliciune, sl─âbiciune. [Gen. -iei. / cf. fr. eff├ęmination, lat.bis. effeminatio].
EFEMIN├ü╚ÜIE s. f. efeminare. (< fr. eff├ęmination, lat. effeminatio)

Efemina╚Ťie dex online | sinonim

Efemina╚Ťie definitie

Intrare: efemina╚Ťie
efemina╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
efemina╚Ťiune