efemer definitie

16 definiții pentru efemer

efemăr, ~ă a vz efemer
efemér, ~ă [At: HELIADE, M. P. 40/17 / V: (îvr) ~mắr, efim~ / S și: (după fr) ephemer / Pl: ~i, ~e / E: fr éphémère, ngr ἐφημέριος] 1 a (Îoc durabil) (Care are o existență) de scurtă durată. 2 a (Îoc durabil) Care există, durează sau este destinat să existe, să dureze un timp (foarte) scurt. 3 a Care trece sau se termină repede Si: temporar, trecător, vremelnic, caduc. 4 a Care durează sau trăiește o singură zi. 5-6 sf Efemeridă2 (1-2). 7 sf (Med; îvr) Febră ușoară, cauzată de oboseală sau de răceală, care de obicei durează o zi.
EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adult câteva zile sau ore, iar ca larvă (acvatică) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. éphémère.
EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adulte câteva zile sau ore, iar ca larve (acvatice) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. éphémère.
EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj. (În opoziție cu durabil) De scurtă durată, trecător, vremelnic, pieritor. Deasupra acestui vast spațiu geologic... Oltul apare atît de firav, încît nimeni nu s-ar mira dacă viața lui ar fi cu totul efemeră, dispărînd după cîteva clipe. BOGZA, C. O. 75. Se mistuie-n soare Bagdadul și piere Mai șters decît rozul de flori efemere. MACEDONSKI, O. I 144. Anul 1821, dărămînd edificiul efemer lucrat de fanarioți, reînturnă Moldaviei toate drepturile. NEGRUZZI, S. I 278.
efemér adj. m., pl. efeméri; f. efeméră, pl. efemére
efemér adj. m., pl. efeméri; f. sg. efeméră, g.-d. art. efemérei, pl. efemére
EFEMÉR adj. v. trecător.
Efemer ≠ etern, permanent, veșnic, nemuritor, nepieritor, netrecător, peren
EFEMÉR, -Ă adj. Care durează o singură zi. ♦ (P. ext.) Scurt (ca durată), vremelnic, trecător. [< fr. éphémère, cf. gr. ephemeros < epi – pe, hemera – zi].
EFEMÉR1 I. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător. ◊ (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetație. II. s. f. pl. insecte efemeride. (< fr. éphémère)
EFEMER2(O)- elem. „efemer”. (< fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros)
EFEMÉR ~ă (~i, ~e) Care trece foarte repede; de scurtă durată; trecător. /<fr. éphémere
efemer a. 1. care trăiește numai o zi; 2. fig. de scurtă durată: glorie efemeră. ║ f. pl. mici insecte cari trăiesc numai o zi sau două.
*efemér, -ă adj. (fr. éphémère, d. vgr. ephémeros, d. eméra, zi; it. effimero). Care durează (trăĭește) numaĭ o zi: floare efemeră, insect efemer. Fig. De scurtă durată: frumuseță, fericire efemeră. Insecte efemere, un gen de insecte care nu trăĭesc de cît o zi.
EFEMER adj. pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig) călător, (înv. fig.) deșert. (Întîmplări ~; o viață ~.)

efemer dex

Intrare: efemer
efemer adjectiv
efemăr