efedrín sn vz efedrină

efedrínă sfs [At: NICA, L. VAM. 86 / V: (îvr) ~ín sn (S și: ephedrin) / E: fr éphédrine] (Frm) Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, ai cărui derivați se folosesc mai ales ca stimulent nervos sau în tratamentul bolilor căilor respiratorii.

EFEDRÍNĂ s. f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, ai cărui derivați, solubili în apă, se folosesc în special în tratamentul bolilor căilor respiratorii. – Din fr. éphédrine.

EFEDRÍNĂ s. f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, ai cărui derivați, solubili în apă, se folosesc în special în tratamentul bolilor căilor respiratorii. – Din fr. éphédrine.

EFEDRÍNĂ s. f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, al cărui clorhidrat, solubil în apă, se întrebuințează în medicină.

efedrínă (-fe-dri-) s. f., g.-d. art. efedrínei

efedrínă s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. efedrínei

EFEDRÍNĂ s.f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, al cărui derivați se folosesc în farmacie. [< fr. éphédrine].

EFEDRÍNĂ s. f. alcaloid extras dintr-un arbust, solubil în alcool, în eter și cloroform și cu acțiune vasoconstrictoare. (< fr. éphédrine)

EFEDRÍNĂ f. Substanță de proveniență vegetală folosită în medicină pentru tratarea bolilor respiratorii. [G.-D. efedrinei; Sil. e-fe-dri-nă] /<fr. éphéedrine