Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru efectuat

efectua vt [At: VASICI, M. II, 253/2 / V: (├«nv) ~u├ş, ~eptu├ş / P: ~tu-a / Pzi: ~u├ęz / E: fr effectuer, lat effetuare] 1 A face s─â devin─â real, s─â existe (├«n urma unei activit─â╚Ťi prestate ├«n acest scop). 2 A aduce la ├«ndeplinire. 3 A pune ├«n aplicare Si: a ├«nf─âptui, a realiza, a s─âv├ór╚Öi. 4 A face s─â se produc─â, s─â aib─â loc. 5 A fi, a servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen etc. 6 (C.i. bunuri materiale, valori ╚Ötiin╚Ťifice sau artistice etc.) A crea (printr-o activitate oarecare). 7 A ├«ntreprinde o ac╚Ťiune (pentru atingerea unui scop) Si: a executa, a face. 8 (C.i. diverse munci, ├«ndeletniciri, servicii etc.) A presta. 9 (C.i. diverse munci, ├«ndeletniciri, servicii etc.) A practica.
efectu├ít, ~─â a [At: BARI╚ÜIU, P. A. III, 236 / V: (├«nv) ~u├şt, ~eptu├şt / P: ~tu-at / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: efectua] Care a fost ├«nf─âptuit, realizat, s─âv├ór╚Öit.
efectui vt vz efectua
efectu├şt, ~─â a vz efectuat
efeptu├ş v vz efectua
efeptu├şt, ~─â a vz efectuat
EFECTU├ü, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a ├«nf─âptui; a ├«ndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. effectuer, lat. effectuare.
EFECTU├üT, -─é, efectua╚Ťi, -te, adj. Care este realizat, ├«nf─âptuit, ├«ndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] ÔÇô V. efectua.
EFECTU├ü, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a ├«nf─âptui; a ├«ndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. effectuer, lat. effectuare.
EFECTU├üT, -─é, efectua╚Ťi, -te, adj. Care este realizat, ├«nf─âptuit, ├«ndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] ÔÇô V. efectua.
EFECTU├ü, efectuez, vb. I. Tranz. A ├«nf─âptui, a s─âv├«r╚Öi, a realiza, a ├«ndeplini, a executa. ╚Ü─âr─ânimea muncitoare a efectuat ├«n mai bune condi╚Ťiuni ├«ns─âm├«n╚Ť─ârile ╚Öi ar─âturile ad├«nci de toamn─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2836. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-a.
efectu├í (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectue├íz─â, 1 pl. efectuß║»m (-tu-─âm); conj. prez. 3 s─â efectu├ęze (-tu-e-); ger. efectuß║ąnd (-tu-├ónd)
efectu├í vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. efectu├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. efectue├íz─â, 1 pl. efectu─âm (sil. -tu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. efectu├ęze (sil. -tu-e-); ger. efectu├ónd (sil. -tu-├ónd)
EFECTUÁ vb. 1. v. desfășura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. opera. 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-și) executa, a(-și) face, a(-și) îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.)
EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer].
EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare)
A EFECTU├ü ~├ęz tranz. 1) A transforma ├«n fapt; a face s─â devin─â real; a ├«nf─âptui; a realiza. 2) A face ├«n conformitate cu prevederile; a aduce la efectul urm─ârit; a ├«ndeplini. [Sil. -tu-a] /<fr. effectuer, lat. effectuare
efectu├á v. a pune ├«n execu╚Ťiune, a s─âv├ór╚Öi: a efectua un proiect.
*efectu├ęz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). ├Ändeplinesc, execut: a efectua un pro─şect.
EFECTUA vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat de făcut.) 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a face, a opera. (A ~ unele modificări pe text.) 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a executa, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.)

Efectuat dex online | sinonim

Efectuat definitie

Intrare: efectua
efectua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tu-a
efectui
efeptui
Intrare: efectuat
efectuat adjectiv
efectuit
efeptuit