Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru efectiv

efect├şv, ~─â [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr effectif, lat effectivus] 1 a Care exist─â ├«n realitate Si: real, concret, adev─ârat. 2 a Care produce un efect (1) Si: real Vz eficace. 3 a (Grm; rar; d. cuvinte) Care indic─â sf├ór╚Öitul ac╚Ťiunii. 4 sn Num─âr real al indivizilor care fac parte dintr-o unitate sau dintr-o forma╚Ťiune militar─â. 5 sn (Lpl) Unit─â╚Ťi sau forma╚Ťiuni militare. 6 sn Num─âr al persoanelor care fac parte dintr-o colectivitate organizat─â.
EFECT├ŹV, -─é, efectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Real2, adev─ârat. 2. S. n. Num─ârul de persoane care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau forma╚Ťie militar─â. ÔÇô Din fr. effectif, lat. effectivus.
EFECT├ŹV, -─é, efectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Real2, adev─ârat. 2. S. n. Num─ârul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau forma╚Ťie militar─â. ÔÇô Din fr. effectif, lat. effectivus.
EFECT├ŹV1, efective, s. n. Num─ârul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate (├«n special dintr-o unitate militar─â). Compania a pierdut mai mult de jum─âtate din efectiv. CAMIL PETRESCU, U. N. 312. ├Än fa╚Ťa armatei turce╚Öti de peste Dun─âre, rom├«nii puneau dou─â corpuri de armat─â cu un efectiv de 50000 de oameni ╚Öi 180 de tunuri. D. ZAMFIRESCU, R. 53.
EFECT├ŹV2, -─é, efectivi, -e, adj. Real, adev─ârat, ├«n fapt. Nici o ╚Ťar─â capitalist─â n-ar fi putut s─â acorde ╚Ť─ârii noastre sau altei ╚Ť─âri de democra╚Ťie popular─â un ajutor at├«t de efectiv ╚Öi tehnice╚Öte calificat ca acela pe care ni-l acord─â Uniunea Sovietic─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2813. ÔŚŐ (Adverbial) Numai ├«n timp de pace se poate construi efectiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 3/6.
efect├şv1 adj. m., pl. efect├şvi; f. efect├şv─â, pl. efect├şve
efect├şv2 s. n., pl. efect├şve
efect├şv adj. m., pl. efect├şvi; f. sg. efect├şv─â, pl. efect├şve
efect├şv s. n., pl. efect├şve
EFECT├ŹV adj., adv., s. 1. adj. adev─ârat, concret, real. (Plecarea lui ~ din ora╚Ö a avut loc a doua zi.) 2. adv. v. realmente. 3. adj. incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.) 4. adj. v. eficace. 5. s. disponibil, (├«nv.) putere. (A str├óns tot ~ul s─âu de oaste.)
Efectiv Ôëá inefectiv, neefectiv
EFECT├ŹV, -─é adj. Care are efect; real, adev─ârat. // s.n. Num─ârul real al indivizilor care alc─âtuiesc o unitate militar─â, o colectivitate organizat─â etc. // adv. Adev─ârat, real, de fapt. [Cf. fr. effectif, effectivement].
EFECT├ŹV, -─é I. adj. care are efect; real, adev─ârat. II. s. n. num─âr de indivizi care alc─âtuiesc o colectivitate. III. adv. adev─ârat, real, de fapt. (< fr. effectif, lat. effectivus)
EFECT├ŹV1 ~─â (~i, ~e) Care are un anumit efect; care se ├«ncununeaz─â cu rezultate reale. /<fr. effectif, lat. effectivus
EFECT├ŹV2 ~e n. Num─âr reglementar de oameni care constituie o colectivitate, mai ales, o unitate militar─â. /<fr. effectif, lat. effectivus
efectiv a. 1. care produce efect; 2. care exist─â de fapt, pozitiv. ÔĽĹ n. num─ârul real al solda╚Ťilor unei trupe: efectivul armatei.
*efect├şv, -─â adj. (lat. effectivus). Real, pozitiv. S. n. Num─âr real: efectivu armate─ş. Adv. ├Än mod efectiv.
EFECTIV adj., adv., s. 1. adj. adevărat, real. (Plecarea lui ~ din oraș a avut loc a doua zi.) 2. adv. realmente. (Este ~ plictisit.) 3. adj. incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.) 4. adj. eficace, eficient, pozitiv. (Tratamentul a dat rezultate ~.) 5. s. disponibil, (înv.) putere. (A strîns tot ~ său de oaste.)

Efectiv dex online | sinonim

Efectiv definitie

Intrare: efectiv
efectiv adjectiv substantiv neutru