efeb definitie

10 definiții pentru efeb

eféb sm [AT: BARIȚIU, P. A. I, 6 / S. și: epheb / Pl: ~i / E: fr éphèbe, lat ephebus] 1 Adolescent. 2 Tânăr de o frumusețe deosebită. 3 (În Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar).
EFÉB, efebi, s. m. (În Grecia antică) Adolescent care își făcea educația într-o efebie. ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumusețe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus.
EFÉB, efebi, s. m. (în Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar). ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumusețe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus.
EFÉB, efebi, s. m. Adolescent (în Grecia antică) făcînd parte dintr-un colegiu cu caracter mai ales militar. Zburdalnicul Alcibiad, floarea efebilor din Atena, tăie într-o zi coada cea frumoasă a unui cîne. ODOBESCU, S. III 43.
eféb s. m., pl. efébi
eféb s. m., pl. efébi
EFÉB s.m. (La vechii greci) Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ Membru al unei efebii. [< fr. éphèbe, cf. lat. ephebus, gr. ephebos].
EFÉB s. m. 1. (în Grecia antică) tânăr între 17 și 18 ani care își făcea educația într-o efebie. 2. adolescent; (p. ext.) tânăr de o deosebită frumusețe. (< fr. éphèbe, lat. ephebus, gr. ephebos)
efeb m. adolescent, flăcău (la Greci).
*eféb m. (vgr. éphebos, de unde și lat. ephébus). La vechiĭ Grecĭ, adolescent, flăcăŭ.

efeb dex

Intrare: efeb
efeb substantiv masculin