edulcora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~réz / E: fr édulcorer] (Liv) 1 (C.i. băuturi, medicamente etc.) A îndulci (adăugând zahăr, miere, sirop etc.). 2 (Fig; deseori dep) A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent Si: a atenua, a estompa, a îndulci.

edulcorát, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 215/19 / Pl: ~ați, ~e / E: edulcora] (Liv) 1 (Înv; d. băuturi, medicamente etc.) 1 Îndulcit. 2 (Fig; șdp) Care este mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent Si: atenuat, estompat, îndulcit.

EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora.

EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – Din fr. édulcoré.

edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză

*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte

edulcorá vb., ind. prez. 1 sg. edulcoréz, 3 sg. și pl. edulcoreáză

EDULCORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A atenua; a îndulci. [< fr. édulcorer].

EDULCORÁ vb. tr. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua. (< fr. édulcorer)