educa vt [At: IORGOVICI, O. 1046/12 / Pzi: edúc și (îvr) ~ucéz / E: fr éduquer, lat educare] 1 A influența în mod sistematic (și în cadru organizat) formarea și dezvoltarea însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor Si: (înv) educălui (1). 2 (C.i. copii, tineri, oameni, colectivități umane) A forma prin educație Si: (înv) a educarisi, a educălui (2), a instrui. 3 A dirija dezvoltarea unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: a deprinde, a obișnui (înv) a educălui (3).

educát, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ați, ~e / E: educa] (D. copii, tineret, oameni, colectivități umane) Care are educație (1) Si: (îvr) educarisit, educaționarisit.

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.

EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.

EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului; a da creștere, a crește. Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CINTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva să dobîndească un nivel mai înalt de cunoștințe (în domeniul profesional, ideologic, cultural). Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor in toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504.

educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă

educá vb., ind. prez. 1 sg. edúc, 3 sg. și pl. edúcă

EDUCÁ vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tânăra generație.)

EDUCÁT adj. v. cult.

Educat ≠ needucat, necioplit, neșlefuit

EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare].

EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare)

educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer. – Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb.

A EDUCÁ edúc tranz. (persoane) A forma prin educație. /<fr. éduquer, lat. educare

EDUCÁT ~tă ( ~ți, ~te) Care a primit educație; manierat; politicos; civilizat. /v. a educa

educà v. a crește copii, a le da educațiune.

*edúc, a -á v. tr. (fr. éduquer, d. lat. éduco, -áre). A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie.

EDUCA vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tînăra generație în spiritul patriotismului.)

EDUCAT adj. citit, cult, cultivat, instruit, învățat, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit sufletesc. (Tînăr ~.)