educare definitie

2 intrări

23 definiții pentru educare

educa vt [At: IORGOVICI, O. 1046/12 / Pzi: edúc și (îvr) ~ucéz / E: fr éduquer, lat educare] 1 A influența în mod sistematic (și în cadru organizat) formarea și dezvoltarea însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor Si: (înv) educălui (1). 2 (C.i. copii, tineri, oameni, colectivități umane) A forma prin educație Si: (înv) a educarisi, a educălui (2), a instrui. 3 A dirija dezvoltarea unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: a deprinde, a obișnui (înv) a educălui (3).
educáre sf [At: ROMÂNUL (1857), nr. 3, 33/58 / E: educa] 1 (Proces de) influențare sistematică (și în cadru organizat) a formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului, ale oamenilor sau ale colectivităților umane Si: educație (1). 2 Dirijare a dezvoltării unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: deprindere, obișnuire.
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa.
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa.
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului; a da creștere, a crește. Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CINTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva să dobîndească un nivel mai înalt de cunoștințe (în domeniul profesional, ideologic, cultural). Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor in toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504.
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa. V. educație. Titlul de învățător emerit se acordă pentru merite deosebite în munca de instruire și educare a elevilor. ▭ Educarea marxist-leninistă a comuniștilor constituie obiectul unei griji deosebite a partidului. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. Principalul ajutor al partidului în munca de educare a tineretului din școli îl constituie Uniunea Tineretului Muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51.
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educáre s. f., g.-d. art. educắrii
educá vb., ind. prez. 1 sg. edúc, 3 sg. și pl. edúcă
educáre s. f., g.-d. art. educării
EDUCÁ vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tânăra generație.)
EDUCÁRE s. creștere, cultivare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.)
EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare].
EDUCÁRE s.f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei. [< educa].
EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare)
educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer. – Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb.
A EDUCÁ edúc tranz. (persoane) A forma prin educație. /<fr. éduquer, lat. educare
educà v. a crește copii, a le da educațiune.
*edúc, a v. tr. (fr. éduquer, d. lat. éduco, -áre). A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie.
EDUCA vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tînăra generație în spiritul patriotismului.)
EDUCARE s. creștere, cultivare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.)

educare dex

Intrare: educa
educa verb grupa I conjugarea I
Intrare: educare
educare substantiv feminin