Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru educare

educa vt [At: IORGOVICI, O. 1046/12 / Pzi: ed├║c ╚Öi (├«vr) ~uc├ęz / E: fr ├ęduquer, lat educare] 1 A influen╚Ťa ├«n mod sistematic (╚Öi ├«n cadru organizat) formarea ╚Öi dezvoltarea ├«nsu╚Öirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor Si: (├«nv) educ─âlui (1). 2 (C.i. copii, tineri, oameni, colectivit─â╚Ťi umane) A forma prin educa╚Ťie Si: (├«nv) a educarisi, a educ─âlui (2), a instrui. 3 A dirija dezvoltarea unor ├«nsu╚Öiri suflete╚Öti, morale, artistice etc. ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie Si: a deprinde, a obi╚Önui (├«nv) a educ─âlui (3).
educ├íre sf [At: ROM├éNUL (1857), nr. 3, 33/58 / E: educa] 1 (Proces de) influen╚Ťare sistematic─â (╚Öi ├«n cadru organizat) a form─ârii ╚Öi dezvolt─ârii ├«nsu╚Öirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului, ale oamenilor sau ale colectivit─â╚Ťilor umane Si: educa╚Ťie (1). 2 Dirijare a dezvolt─ârii unor ├«nsu╚Öiri suflete╚Öti, morale, artistice etc. ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie Si: deprindere, obi╚Önuire.
EDUC├ü, ed├║c, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educa╚Ťie; a influen╚Ťa ├«n mod inten╚Ťionat, sistematic ╚Öi organizat dezvoltarea intelectual─â, moral─â ╚Öi fizic─â a copiilor ╚Öi tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societ─â╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. ├ęduquer, lat. educare.
EDUC├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a educa ╚Öi rezultatul ei; cultivare, instruire. ÔÇô V. educa.
EDUC├ü, ed├║c, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educa╚Ťie; a influen╚Ťa ├«n mod inten╚Ťionat, sistematic ╚Öi organizat dezvoltarea intelectual─â, moral─â ╚Öi fizic─â a copiilor ╚Öi tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societ─â╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. ├ęduquer, lat. educare.
EDUC├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a educa ╚Öi rezultatul ei; cultivare, instruire. ÔÇô V. educa.
EDUC├ü, ed├║c, vb. I. Tranz. A influen╚Ťa ├«n mod inten╚Ťionat, sistematic ╚Öi organizat dezvoltarea intelectual─â, moral─â ╚Öi fizic─â a copiilor ╚Öi tineretului; a da cre╚Ötere, a cre╚Öte. ├Änv─â╚Ť─âtorul trebuie s─â educe pe elevi ├«n spiritul patriotismului socialist ╚Öi al interna╚Ťionalismului proletar, ├«n spiritul luptei ├«mpotriva du╚Ömanilor interni ╚Öi externi ai regimului de democra╚Ťie popular─â. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. Educ├«ndu-i pe elevii s─âi ├«n spiritul iubirii ├«nfl─âc─ârate pentru patrie, ├«n spiritul muncii, ├«n spiritul p─âcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CINTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele genera╚Ťiuni care le trec prin m├«n─â, c├«nd vor deveni cet─â╚Ťeni, vor fi perfect educate ╚Öi solid instruite ╚Öi vor face fala na╚Ťiunii. CARAGIALE, O. II 173. ÔÖŽ A ajuta pe cineva s─â dob├«ndeasc─â un nivel mai ├«nalt de cuno╚Ötin╚Ťe (├«n domeniul profesional, ideologic, cultural). Organiza╚Ťiile de partid trebuie s─â educe membrii de partid astfel ├«nc├«t s─â asigure rolul de avangard─â al comuni╚Ötilor in toate ac╚Ťiunile ini╚Ťiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504.
EDUC├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a educa. V. educa╚Ťie. Titlul de ├«nv─â╚Ť─âtor emerit se acord─â pentru merite deosebite ├«n munca de instruire ╚Öi educare a elevilor. Ôľş Educarea marxist-leninist─â a comuni╚Ötilor constituie obiectul unei griji deosebite a partidului. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. Principalul ajutor al partidului ├«n munca de educare a tineretului din ╚Öcoli ├«l constituie Uniunea Tineretului Muncitor. LUPTA DE CLAS─é, 1950, nr. 9-10, 51.
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educáre s. f., g.-d. art. educắrii
educá vb., ind. prez. 1 sg. edúc, 3 sg. și pl. edúcă
educáre s. f., g.-d. art. educării
EDUC├ü vb. a cre╚Öte, a forma, (├«nv.) a pedepsi. (A ~ t├ón─âra genera╚Ťie.)
EDUC├üRE s. cre╚Ötere, cultivare, educa╚Ťie, formare, (├«nv.) pedeaps─â. (~ tinerei genera╚Ťii.)
EDUC├ü vb. I. tr. A cre╚Öte, a forma pe cineva prin educa╚Ťie. [P.i. ed├║c. / < fr. ├ęduquer, it., lat. educare].
EDUC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a educa ╚Öi rezultatul ei. [< educa].
EDUC├ü vb. tr. a cre╚Öte, a forma pe cineva prin educa╚Ťie. (< fr. ├ęduquer, lat. educare)
educ├í (ed├║c, educ├ít), vb. ÔÇô A forma pe cineva prin educa╚Ťie. Fr. ├ęduquer. ÔÇô Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educa╚Ťi(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb.
A EDUC├ü ed├║c tranz. (persoane) A forma prin educa╚Ťie. /<fr. ├ęduquer, lat. educare
educ├á v. a cre╚Öte copii, a le da educa╚Ťiune.
*ed├║c, a -├í v. tr. (fr. ├ęduquer, d. lat. ├ęduco, -├íre). A cre╚Öte, a ├«nv─â╚Ťa copii─ş s─â fie oamen─ş de omenie.
EDUCA vb. a cre╚Öte, a forma, (├«nv.) a pedepsi. (A ~ t├«n─âra genera╚Ťie ├«n spiritul patriotismului.)
EDUCARE s. cre╚Ötere, cultivare, educa╚Ťie, formare, (├«nv.) pedeaps─â. (~ tinerei genera╚Ťii.)

Educare dex online | sinonim

Educare definitie

Intrare: educa
educa verb grupa I conjugarea I
Intrare: educare
educare substantiv feminin