Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru edificiu

edif├şciu sn [At: HELIADE, D. J. 144/14 / V: (├«nv) ~├ş╚Ťiu, ~f├ş╚Ť / P: ~ciu / Pl: ~ii, (├«nv) ~├şce, ~ri / E: fr ├ędifice, lat aedificium] 1 Cl─âdire mare (ad─âpostind o institu╚Ťie). 2 Construc╚Ťie impun─âtoare care ad─âposte╚Öte o institu╚Ťie. 3-5 (Pan; adesea fig) Ceea ce este construit, amplasat, combinat. 6 (Pan) Ansamblu vast sau complex. corectat─â
edif├ş╚Ť sn vz edificiu
edif├ş╚Ťiu sf vz edificiu
EDIF├ŹCIU, edificii, s. n. Cl─âdire public─â mare, construc╚Ťie impun─âtoare (ad─âpostind o institu╚Ťie). ÔÇô Din fr. ├ędifice, lat. aedificium.
EDIF├ŹCIU, edificii, s. n. Cl─âdire mare, construc╚Ťie impun─âtoare (ad─âpostind o institu╚Ťie). ÔÇô Din fr. ├ędifice, lat. aedificium.
EDIF├ŹCIU, edificii, s. n. Cl─âdire mare, construc╚Ťie impun─âtoare. Se ├«ntinde ora╚Öul cu edificiile lui uria╚Öe. STANCU, U.R.S.S. 17. Afar─â de Acropolis, se v─âd ruinele unui teatru; aproape de acest teatru se vede un alt templu ruinat, precum ╚Öi mai multe alte edificii. BOLINTINEANU, O. 306.
edif├şciu [ciu pron. ciu] s. n., art. edif├şciul; pl. edif├şcii, art. edif├şciile (-ci-i-)
edif├şciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. edif├şciul; pl. edif├şcii, art. edif├şciile (sil. -ci-i-)
EDIF├ŹCIU s.n. Cl─âdire impun─âtoare, de mari propor╚Ťii. [Pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. ├ędifice].
EDIF├ŹCIU s. n. cl─âdire impun─âtoare, de mari propor╚Ťii. (< lat. aedificium, fr. ├ędifice)
EDIF├ŹCIU ~i n. Construc╚Ťie arhitectural─â (de propor╚Ťii) impun─âtoare (cu destina╚Ťie public─â). [Sil. e-di-fi-ciu] /<fr. ├ędifice, lat. aedificium
edificiu n. 1. cl─âdire mare (palat, templu, etc.); 2. fig. lucruri dispuse ╚Öi combinate cu art─â: edificiu social; 3. a╚Öez─âm├ónt, institu╚Ťiune: edificiu feudal.
*edif├şci┼ş n. (lat. aedi-ficium). Zidire mare (palat, templu). Fig. Institu╚Ťiune: edifici┼ş social. V. hardughie.

Edificiu dex online | sinonim

Edificiu definitie

Intrare: edificiu
edificiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -ciu pr. -c─şu
edifi╚Ť
edifi╚Ťiu