Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru edificator

edificator, ~oare [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~o├íre / E: fr ├ędificateur, lat aedificator, -oris] 1-2 smf, a (Rar) (Persoan─â) care edific─â (1). 3 a Care edific─â (2). 4-9 smf, a (├Änv) (Persoan─â) care edific─â (4-6).
EDIFICAT├ôR, -O├üRE, edificatori, -oare, adj. Care edific─â (2), care l─âmure╚Öte ├«n mod conving─âtor. ÔÇô Din fr. ├ędificateur, lat. aedificator.
EDIFICAT├ôR, -O├üRE, edificatori, -oare, adj. Care edific─â (2), care l─âmure╚Öte ├«n mod conving─âtor. ÔÇô Din fr. ├ędificateur, lat. aedificator, -oris.
EDIFICAT├ôR, -O├üRE, edificatori, -oare, adj. Care ├«╚Ťi d─â posibilitatea s─â te l─âmure╚Öti, care te l─âmure╚Öte.
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
EDIFICATÓR adj. 1. v. lămuritor. 2. v. convingător.
EDIFICATÓR, -OÁRE adj. De natură a lămuri, a lumina; lămuritor. [Cf. it. edificatore].
EDIFICAT├ôR, -O├üRE adj. de natur─â a edifica (II), exemplar, concludent, pilduitor; edifiant (2). (< fr. ├ędificateur, lat. aedificatore)
EDIFICAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care edific─â; ├«n stare s─â l─âmureasc─â ceva. /<fr. ├ędificateur, lat. aedificator, ~oris
edificator a. ce insufl─â virtute ╚Öi pietate. ÔĽĹ m. cel ce edific─â.
*edificatór, -oáre adj. Rar. Care edifică, edificant. Subst. Constructor.
EDIFICATOR adj. 1. clarificator, explicativ, lămuritor. (Un exemplu ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~.)

Edificator dex online | sinonim

Edificator definitie

Intrare: edificator
edificator adjectiv