edificator definitie

13 definiții pentru edificator

edificator, ~oare [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oáre / E: fr édificateur, lat aedificator, -oris] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care edifică (1). 3 a Care edifică (2). 4-9 smf, a (Înv) (Persoană) care edifică (4-6).
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator.
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, -oris.
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care îți dă posibilitatea să te lămurești, care te lămurește.
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
EDIFICATÓR adj. 1. v. lămuritor. 2. v. convingător.
EDIFICATÓR, -OÁRE adj. De natură a lămuri, a lumina; lămuritor. [Cf. it. edificatore].
EDIFICATÓR, -OÁRE adj. de natură a edifica (II), exemplar, concludent, pilduitor; edifiant (2). (< fr. édificateur, lat. aedificatore)
EDIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care edifică; în stare să lămurească ceva. /<fr. édificateur, lat. aedificator, ~oris
edificator a. ce insuflă virtute și pietate. ║ m. cel ce edifică.
*edificatór, -oáre adj. Rar. Care edifică, edificant. Subst. Constructor.
EDIFICATOR adj. 1. clarificator, explicativ, lămuritor. (Un exemplu ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~.)

edificator dex

Intrare: edificator
edificator adjectiv