Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru edict

ed├şct sn [At: INSTRUC╚ÜII, 3/1 / V: (├«nv) ~d├şt, (├«vr) ~tum / Pl: ~e, (├«nv) ~uri / E: lat edictum] 1 (├Än Antichitate ╚Öi ├«n Evul Mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericeasc─â superioar─â cu privire la o anumit─â problem─â. 2 (├Än Roma antic─â) Act prin care un magistrat f─âcea cunoscute normele de drept ╚Öi formulele juridice aplicate ├«n timpul magistraturii lui.
ed├şctum sn vz edict
ED├ŹCT, edicte, s. n. 1. (├Än Roma antic─â) Act prin care un magistrat f─âcea cunoscute normele de drept ╚Öi formele juridice aplicate ├«n timpul magistraturii sale. 2. (├Än Antichitate ╚Öi ├«n Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laic─â sau bisericeasc─â superioar─â cu privire la o anumit─â problem─â. ÔÇô Din lat. edictum, germ. Edikt.
ED├ŹCT, edicte, s. n. 1. (├Än Roma antic─â) Act prin care un magistrat f─âcea cunoscute normele de drept ╚Öi formele juridice aplicate ├«n timpul magistraturii lui. 2. (├Än antichitate ╚Öi ├«n evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericeasc─â superioar─â cu privire la o anumit─â problem─â. ÔÇô Din lat. edictum, germ. Edikt.
ED├ŹCT, edicte, s. n. (├Än Roma antic─â) Act prin care cei numi╚Ťi ├«ntr-o magistratur─â ar─âtau activitatea lor trecut─â ╚Öi anun╚Ťau programul de activitate viitoare, adesea sub form─â de norme juridice. ÔÖŽ (├Än dreptul feudal) Act emis de un monarh prin care statornicea norme imperative, de obicei cu privire la o singur─â problem─â. Edictul din Nantes de la 1598.
ed├şct s. n., pl. ed├şcte
ed├şct s. n., pl. ed├şcte
ED├ŹCT s.n. Lege, ordonan╚Ť─â prin care un ├«nalt magistrat roman (mai ales pretorul ╚Öi, sub imperiu, ├«mp─âratul) ├«╚Öi ar─âta activitatea trecut─â ╚Öi anun╚Ťa programul activit─â╚Ťii viitoare, adesea sub form─â de norme juridice. ÔÖŽ Act, decret emis de un monarh prin care se stabileau norme imperative cu privire la o anumit─â problem─â. [Pl. -te, -turi. / < lat. edictum, cf. fr. ├ędict].
ED├ŹCT s. n. 1. lege, ordonan╚Ť─â prin care un ├«nalt magistrat roman ├«╚Öi ar─âta activitatea trecut─â ╚Öi anun╚Ťa programul activit─â╚Ťii viitoare. 2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laic─â ori bisericeasc─â. (< lat. edictum, germ. Edikt)
edict n. ordonan╚Ť─â sau lege promulgat─â de un suveran.
Nantes n. (cit. Nant), ora╚Ö comercial ╚Öi port ├«n Fran╚Ťa: 183.000 loc. Construc╚Ťiuni de cor─âbii ╚Öi ma╚Öini, rafinerii, manufacturi. Edictul din Nantes publicat de Henric IV ├«n 1598 (revocat de Ludovic XIV ├«n 1685), acord─â protestan╚Ťilor libertatea cultului ╚Öi admiterea la func╚Ťiunile publice.
*ed├şct n., pl. e (lat. edictum, d. edicere, a pronun╚Ťa, a hot─âr├«. V. zic). Lege, ordonan╚Ť─â pronun╚Ťat─â de un suveran: edictu de la Nantes, pin care Enric IV acorda protestan╚Ťilor libertatea cultulu─ş, fu revocat ma─ş t├«rzi┼ş de Ludovic XIV.
edict, edicte s. n. 1. (├Än Roma antic─â) Act prin care un magistrat f─âcea cunoscute formele juridice ╚Öi normele de drept aplicate ├«n timpul magistraturii lui. 2. (├Än antichitate ╚Öi ├«n evul mediu) Decret normativ important dat de o autoritate bisericeasc─â superioar─â sau de un monah cu privire la o anumit─â problem─â. ÔŚŐ Edictul de la Milano = edict dat de Constantin cel Mare ├«n anul 313, prin care s-a stabilit libertatea religioas─â, r─âsp├óndirea ╚Öi impunerea cre╚Ötinismului ├«n tot Imperiul roman de r─âs─ârit ╚Öi de apus ╚Öi dincolo de hotarele lui. ÔÇô Din lat. edictum, germ. Edikt.

Edict dex online | sinonim

Edict definitie

Intrare: edict (pl. edicturi)
edict pl. edicturi
edict pl. edicte substantiv neutru
edictum