edițiune definitie

20 definiții pentru edițiune

ediție sf [At: IORGOVICI, O. 45/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr édition, lat aeditio, -onis] 1-3 (Rar) Editare (1-3). 4 (Ccr) Text al unui manuscris, al unei lucrări etc. editat. 5 Totalitate a exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. 6 Fiecare dintre exemplarele unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. 7 (Pgn) Exemplar dintr-o tipăritură. 8 (Îs) ~ critică Ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. 9 (Îs) ~ definitivă Ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 10 (Îs) ~ de lux Ediție a operei unui scriitor sau a unei scrieri scoasă în condiții grafice deosebite. 11 (Îs) ~ comentată Ediție a operei unui scriitor sau a unei scrieri care cuprinde comentarii literare, stilistice, lingvistice, critice, istorice etc. (pentru fiecare text, paragraf etc. din cuprinsul ei). 12 (Îs) ~ selectivă Ediție a operei unui autor care este realizată după anumite criterii, pentru un anumit scop. 13 (Îs) ~ specială Tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității lui obișnuite, cu prilejul unui eveniment, al unei sărbători etc. 14 (Rar) Ziar. 15 (Îvr; șîs casă de ~iune) Editură (1). 16 Manifestare artistică, sportivă etc. care face parte dintr-o serie periodică, stabilă.
edițiúne sf vz ediție
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis.
EDIȚIÚNE s. f. v. ediție.
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității lui obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3.Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis.
EDIȚIÚNE s. f. v. ediție.
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere literare, științifice etc. tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. Editura de stat pentru literatură și artă a înscris în programul său tipărirea, în colecția «Biblioteca pentru toți», a unei ediții de «Opere alese» de Al. Vlahuță, în trei volume. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 324, 3/3. Opera [lui Pușkin]... a fost tipărită în numeroase ediții, ediții populare și ediții de lux, în sute și sute de mii de exemplare. STANCU, U.R.S.S. 109. Aș vrea să completez pe «Rostoganu» și să fac o ediție frumoasă. CARAGIALE, O. VII 12. ◊ Ediție critică v. critic. Ediție princeps v. princeps. Ediție specială v. special. ♦ (Rar) Exemplar tipărit. O frumoasă ediție a intîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Versiune. Ediția romînească a revistei sovietice «Timpuri noi» s-a bucurat de un mare succes in rîndurile publicului nostru. 2. Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. A IX-a ediție a Jocurilor mondiale universitare de iarnă. – Variantă: (învechit) edițiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S.I 371) s. f.
EDIȚIÚNE s. f. v. ediție.
edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)
edíție s. f. (sil. -ți-e), art. edíția (sil. -ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (sil. -ți-i-)
EDÍȚIE s. (înv.) tipărire. (A doua ~ a unei cărți.)
EDÍȚIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrări publicate o dată și la care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție critică = ediție comentată a unui text (mai ales clasic, vechi); ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ediție princeps v. princeps; ediție specială = ediție suplimentară a unui ziar, a cărei apariție a fost determinată de un eveniment însemnat. ♦ Versiune. 2. Serie de întreceri sportive care se repetă periodic. [Gen. -iei, var. edițiune s.f. / cf. fr. édition, it. edizione, lat. editio].
EDIȚIÚNE s.f. v. ediție.
EDÍȚIE s. f. 1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. ♦ ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat. ◊ versiune. 2. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă. (< fr. édition, lat. editio)
EDÍȚIE ~i f. 1) Totalitate a exemplarelor unei lucrări tipărite cu același zaț tipografic. ~ completă. Prima ~. 2) Competiție sportivă sau artistică care face parte dintr-o serie periodică stabilă. [G.-D. ediției; Sil. -ți-e] /<fr. édition, lat. editio, ~onis
ediți(un)e f. 1. tiparul și publicarea unei opere; 2. totalitatea exemplarelor imprimate dintr’odată: a șasea edițiune.
*edițiúne f. (lat. edítio, -ónis). Tipărirea și publicarea uneĭ cărțĭ. Totalitatea exemplarelor publicate odată. Edițiune princeps, edițiunea întîĭa tipărită a unuĭ autor vechĭ. – Și -iție.
EDIȚIE s. (înv.) tipărire. (A doua ~ a unei cărți.)
edíție s. f. Serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă ◊ „Mâine, de la orele 19 [...] va avea loc cea de-a doua ediție a festivalului-concurs de muzică ușoară dotat cu premiul «Lebăda de argint».” I.B. 9 X 70 p. 2. ◊ „Pisa: Cursurile internaționale de lingvistică la a doua ediție.R.lit. 12 X 72 p. 31. ◊ „Aflat la cea de-a VII-a ediție a sa, festivalul «Craiova muzicală» va avea loc între 18 și 25 noiembrie.” R.l. 18 XI 78 p. 5; v. și Sc. 11 II 71 p. 6; v. și ecocinematografie (formal din fr. édition, it. edizione; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 538; DN, DEX, DN3 – în sport)
edíție-pirát s. f. (lit.) Ediție neautorizată de autor ◊ „Pe piață apăruseră ediții-pirat ale aceluiași tratat de chimie anorganică.” Fl. 7 I 67 p. 23. ◊ „În culegere figurează schițe și nuvele scrise cândva pentru magazine sau producții din tinerețe care «nu meritau să vadă lumina tiparului». Acestea au ajuns, nu se știe cum, să fie sustrase și tipărite în așa-numite ediții-pirat, cărți neautorizate de autor.” Sc. 24 XI 74 p. 6. ◊ „Edituri-pirat, ediții-pirat, rapturi editoriale de traduceri din literatura universală, furturi de inteligență culturală, artistică, științifică – iată câteva din gravele rezultate scăpate de sub controlul public [...]” R.l. 26 XI 91 p. 2; v. și 28 XII 66 p. 6 (din fr. édition-pirate; DMN 1966)

edițiune dex

Intrare: ediție
ediție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
edițiune