edeclíu sm [At: ȘIO II1, 223 / V: (înv) ~di~, i~, idi~, ie~ / Pl: ~ii / E: tc ydekli] (Înv) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească.

ediclíu sm vz edecliu

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la Curtea domnească. – Din tc. yedecli.

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli.

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Ieșit din uz) Slujitor la curtea domnească. Eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească. GHICA, S. A. 47. Un edecliu intrînd îi dete o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 179. – Variantă: idiclíu (FILIMON, C. 57) s. m.

edeclíu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)

edeclíu s. m. (sil. -cliu), art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii

edéc, edeclíŭ, V. ĭedec...