Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru edecliu

edecl├şu sm [At: ╚śIO II1, 223 / V: (├«nv) ~di~, i~, idi~, ie~ / Pl: ~ii / E: tc ydekli] (├Änv) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domneasc─â.
edicl├şu sm vz edecliu
EDECL├ŹU, edeclii, s. m. (├Änv.) Slujitor (cu rang inferior) la Curtea domneasc─â. ÔÇô Din tc. yedecli.
EDECL├ŹU, edeclii, s. m. (├Änv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domneasc─â. ÔÇô Din tc. yedecli.
EDECL├ŹU, edeclii, s. m. (Ie╚Öit din uz) Slujitor la curtea domneasc─â. Eram edecliu ╚Öi aveam odaie ├«n curtea domneasc─â. GHICA, S. A. 47. Un edecliu intr├«nd ├«i dete o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 179. ÔÇô Variant─â: idicl├şu (FILIMON, C. 57) s. m.
edecl├şu (├«nv.) (-de-cliu) s. m., art. edecl├şul; pl. edecl├şi, art. edecl├şii (-cli-ii)
edecl├şu s. m. (sil. -cliu), art. edecl├şul; pl. edecl├şi, art. edecl├şii
ed├ęc, edecl├ş┼ş, V. ─şedec...

Edecliu dex online | sinonim

Edecliu definitie

Intrare: edecliu
edecliu substantiv masculin
  • silabisire: -cliu
edicliu