8 definiții pentru edecliu
edeclíu sm [At: ȘIO II1, 223 / V: (înv) ~di~, i~, idi~, ie~ / Pl: ~ii / E: tc ydekli] (Înv) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească.
EDECLÍU, edeclii,
s. m. (
Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la Curtea domnească. – Din
tc. yedecli. EDECLÍU, edeclii,
s. m. (
Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din
tc. yedecli. EDECLÍU, edeclii,
s. m. (Ieșit din uz) Slujitor la curtea domnească. Eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească. GHICA, S. A. 47. Un edecliu intrînd îi dete o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 179. – Variantă:
idiclíu (FILIMON, C. 57)
s. m. edeclíu (
înv.) (-de-cliu)
s. m.,
art. edeclíul;
pl. edeclíi,
art. edeclíii (-cli-ii)
edeclíu s. m. (sil. -cliu), art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii edéc, edeclíŭ, V.
ĭedec... edecliu definitie
edecliu dex
Intrare: edecliu
edecliu substantiv masculin