Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru edafogen

edafogén adj. m., pl. edafogéni; f. sg. edafogénă, pl. edafogéne
EDAFO- „sol, teren, pămînt”. ◊ gr. edaphos „pămînt, teren” > fr. édapho-, engl. id. > rom. edafo-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., totalitatea plantelor care formează flora microscopică a solului; ~gen (v. -gen1), adj., care este produs de condițiile solului; ~id (v. -id), s. m., formație geologică naturală, similară unui complex stratigrafic pedogenetic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul solului. 2. Studiul formării, compoziției și al influenței solului asupra organismelor. 3. Disciplină medicală care studiază rolul constituției celulare, tisulare și individuale, în răspunsul la influențe patogene fizice sau chimice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă a solului care este neinfluențată de rădăcinile plantelor; ~tip (v. -tip), s. n., ecotip format sub acțiunea anumitor condiții de sol; ~top (v. -top), s. n., ansamblu omogen de factori ecologici, specifici solului unei comunități de organisme vii.

Edafogen dex online | sinonim

Edafogen definitie

Intrare: edafogen
edafogen adjectiv
Creare CV Creare CV