Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru ecvestru

echéstru, ~ă a vz ecvestru
ecuéstru, ~ă a vz ecvestru
ecvéstru, ~ă a [At: VÂRNAV, F. 59r/14 / S și: (înv) ecues~, equ~ / V: (nob) echés~ / Pl: ~eștri, ~re / E: fr équestre, lat equestris] 1 De călăreț. 2 Al călărețului. 3 Călare. 4-5 Care se referă la cai sau la călărie. 6-7 Specific cailor sau călăriei. 8 (D. opere plastice) Care reprezintă o persoană călare. 9 Care aparține cavalerilor romani. 10 Care făcea parte din aristocrația romană. 11 (Fig; rar) Primitiv.
ECVÉSTRU, -Ă, ecveștri, -stre, adj. De călăreț, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. – Din fr. équestre, lat. equestris.
ECVÉSTRU, -Ă, ecveștri, -stre, adj. De călăreț, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. – Din fr. équestre, lat. equestris.
ECUÉSTRU, -Ă adj. v. ecvestru.
ECVÉSTRU, -Ă, ecveștri, -stre, adj. De călăreț, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. Statuie ecvestră. ▭ Nici urmă de luxoasele cupeuri, cu caii lor frumoși ca în sculpturile ecvestre. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. – Scris și: equestru (HOGAȘ, M. N. 56). – Variantă: (învechit) ecuéstru, -ă (pronunțat -cues-) (ODOBESCU, S. III 68) adj.
ecvéstru adj. m., pl. ecvéștri; f. ecvéstră, pl. ecvéstre
ecvéstru adj. m., pl. ecvéștri; f. sg. ecvéstră, pl. ecvéstre
ECVÉSTRU adj. călare. (O statuie ~.)
ECUÉSTRU, -Ă adj. v. ecvestru.
ECVÉSTRU, -Ă adj. De călăreț; călare. [Pron. ec-ves-, scris și equestru, pl. -eștri, -estre, var. ecuestru, -ă adj. / < lat. equester < equus – cal, cf. fr. équestre].
ECVÉSTRU, -Ă adj. de călăreț; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. (< fr. équestre, lat. equester, -tris)
ECVÉSTRU ~stră (~ștri, ~stre) 1) Care este călare; încălecat. 2)(despre opere plastice) Care reprezintă o persoană călare. [Sil. ec-ves-tru] /<fr. équestre, lat. equestris
ecvestru a. călare: statue ecvestră.
*echéstru, V. ecŭestru.
*ecŭéstru, -ă adj. (lat. equester, d. equus, cal). Călare, de cavalerie. Statuă ecŭestră, care reprezentă un om călare. Clasa ecŭestră, ordinu ecŭestru, cavaleriĭ romanĭ, nobilĭ maĭ de jos. – Și echestru. Fals ecv-.
ECVESTRU adj. călare. (O statuie ~.)

Ecvestru dex online | sinonim

Ecvestru definitie

Intrare: ecvestru
ecvestru adjectiv
echestru
ecuestru