Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ecvator

ecat├│r sn vz ecuator
ecat├│riu sn vz ecuator
ecfat├│r sn vz ecuator
ecfat├│re sn vz ecuator
ecfat├│riu sn vz ecuator
ecuat├│r sn [At: IA I, 7r/12 / V: (├«nv) ecat├│riu, eca~, ecfa~, ecfat├│riu, ~riu, ecva~, (├«vr) ecfat├│re, equ~ / A ╚Öi: (├«nv) ecu├ítor / Pl: (rar) ~o├íre, (├«vr) ~i / E: fr ├ęquateur, lat aequator] 1 (Ggf) Cerc imaginar pe suprafa╚Ťa P─âm├óntului, rezultat din intersec╚Ťia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, ├«mp─âr╚Ťindu-l ├«n dou─â emisfere ╚Öi reprezent├ónd cercul de referin╚Ť─â al latitudinii terestre. 2 (Pex) Zon─â ecuatorial─â (4). 3 (├Äs) ~ ceresc Cerc mare al sferei cere╚Öti, situat ├«ntr-un plan perpendicular pe linia polilor P─âm├óntului. 4 (Pan) Cerc imaginar pe suprafa╚Ťa unui astru, perpendicular pe axul de rota╚Ťie al astrului, care ├«l ├«mparte ├«n dou─â emisfere. 5 Cerc mare al unei sfere ob╚Ťinut prin intersec╚Ťia acesteia cu un plan perpendicular pe o ax─â a sferei, considerat─â ca ax─â a polilor. 6 (Fiz; ├«s) ~ magnetic Linie neregulat─â de pe glob care une╚Öte locurile unde ├«nclina╚Ťia acului magnetic este nul─â. modificat─â
ecuat├│riu sn vz ecuator
ecvat├│r sn vz ecuator
ECUAT├ôR s. n. 1. (Geogr.) Linie imaginar─â rezultat─â din intersec╚Ťia suprafe╚Ťei P─âm├óntului cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, ├«mp─âr╚Ťind globul terestru ├«n dou─â emisfere. 2. Cercul mare al unei sfere, ob╚Ťinut prin intersec╚Ťia acesteia cu un plan perpendicular pe o ax─â a sferei. ÔŚŐ Ecuator ceresc = cerc de pe sfera cereasc─â, ob╚Ťinut prin intersec╚Ťia acesteia cu planul ecuatorial terestru. [Pr.: -cu-a-] ÔÇô Din fr. ├ęquateur, lat. aequator.
ECUAT├ôR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafa╚Ťa P─âm├óntului, rezultat din intersec╚Ťia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, ├«mp─âr╚Ťindu-l ├«n dou─â emisfere ╚Öi reprezent├ónd cercul de referin╚Ť─â al latitudinii terestre; p. ext. zona care se ├«ntinde p├ón─â la c├óteva grade latitudine nordic─â ╚Öi sudic─â de acest cerc; zon─â ecuatorial─â. 2. Cercul mare al unei sfere, ob╚Ťinut prin intersec╚Ťia acesteia cu un plan perpendicular pe o ax─â a sferei. ÔŚŐ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cere╚Öti, situat ├«ntr-un plan perpendicular pe linia polilor P─âm├óntului. [Pr.: -cu-a-] ÔÇô Din fr. ├ęquateur, lat. aequator.
ECUAT├ôR s. n. Cercul mare dup─â care suprafa╚Ťa unei sfere este intersectat─â de planul care trece prin centrul sferei ╚Öi este perpendicular pe axa polilor ei. ÔÖŽ (Geogr.) Cerc imaginar (determinat de un plan situat la egal─â dep─ârtare de cei doi poli ai p─âm├«ntului ╚Öi perpendicular pe axa lor) reprezent├«nd cel mai mare cerc paralel ╚Öi ├«mp─âr╚Ťind p─âm├«ntul ├«n dou─â emisfere. ÔÖŽ Zon─â care se ├«ntinde p├«n─â la c├«teva grade latitudine nord ╚Öi sud de acest cerc; zon─â ecuatorial─â. La ecuator plou─â ├«n fiecare zi. ÔÖŽ (Astron.; ├«n expr.) Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cere╚Öti, perpendicular pe linia polilor p─âm├«ntului ╚Öi ├«n al c─ârui plan se g─âse╚Öte ecuatorul p─âm├«ntesc. ÔÇô Pronun╚Ťat: -cu-a-.
ecuat├│r (-cu-a-) s. n.
ecuat├│r s. n. (sil. -cu-a-)
ECUAT├ôR s.n. 1. Cerc imaginar al c─ârui plan este perpendicular pe axa polilor tere╚Ötri ╚Öi ale c─ârui puncte sunt egal dep─ârtate de ace╚Ötia. ÔŚŐ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cere╚Öti ├«n al c─ârui plan se afl─â ecuatorul p─âm├óntesc. 2. Cercul mare rezultat din intersectarea planului ecuatorului terestru cu sfera cereasc─â. [Pron. -cu-a-, scris ╚Öi equator, pl. (rar) -oare, var. ecvator s.n. / < fr. ├ęquateur, it. equatore, cf. lat. aequare ÔÇô a face s─â fie egal].
ECVATÓR adj. v. ecuator.[1]
ECUAT├ôR s. n. 1. cerc mare, imaginar, pe suprafa╚Ťa P─âm├óntului, al c─ârui plan este perpendicular pe axa polilor ╚Öi ale c─ârui puncte sunt egal dep─ârtate de ace╚Ötia. ÔÖŽ ~ ceresc = cercul mare al sferei cere╚Öti ├«n al c─ârui plan se afl─â ecuatorul terestru. 2. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere. 3. linie imaginar─â care ├«nconjur─â echidistant de poli o forma╚Ťie anatomic─â mai mult sau mai pu╚Ťin sferic─â. (< fr. ├ęquateur, lat. aequator)
ECUAT├ôR n. Cerc imaginar pe suprafa╚Ťa P─âm├óntului care ├«mparte globul p─âm├óntesc ├«n dou─â emisfere, nordic─â ╚Öi sudic─â. [Sil. e-cu-a-tor] /<fr. ├ęquateur, lat. equator
ecuator n. mare cerc imaginar care ├«mparte p─âm├óntul ├«n dou─â ╚Öi ale c─ârui toate punctele sÔÇÖafl─â la egal─â distan╚Ť─â de cei doi poli.
*ec┼şat├│r n., pl. oare (lat. aequ├ítor, -t├│ris, care egaleaz─â). Mare cerc imaginar care ├«mparte p─âm├«ntu drept ├«n do┼ş─â ╚Öi ale c─âru─ş puncte-s toate egal dep─ârtate de am├«ndo─ş poli─ş. Ec┼şator magnetic, linie tras─â pe p─âm├«nt ├«n toate punctele ├«n care inclina╚Ťiunea busole─ş e nul─â. ÔÇô Fals ecv-.
ECUAT├ôR (< fr., lat. m.) s. m. E. terestru = linie imaginar─â pe suprafa╚Ťa P─âm├óntului, rezultat─â din intersec╚Ťia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor. Reprezint─â cercul de referin╚Ť─â al latitudinii geografice, ├«mp─âr╚Ťind globul terestru ├«n dou─â emisfere: nordic─â (boreal─â) ╚Öi sudic─â (austral─â). Lungimea e.t. este de 40075,7 km. ÔŚŐ E. termic = linie sinuoas─â care une╚Öte punctele de pe glob cu cea mai mare temperatur─â medie anual─â ╚Öi care nu coincide peste tot cu e. terestru. ├Än general, este situat la c. 10┬░ lat. N, trec├ónd prin de╚Öerturile Sahara ╚Öi Thar, California ╚Ö.a. ÔŚŐ E. ceresc = cerc de pe sfera cereasc─â ob╚Ťinut prin intersec╚Ťia acesteia cu planul e. terestru. ÔŚŐ E. magnetic = linie imaginar─â sinuoas─â care une╚Öte punctele de pe globul terestru cu ├«nclina╚Ťia magnetic─â zero, situat─â ├«n vecin─âtatea e. terestru.

Ecvator dex online | sinonim

Ecvator definitie

Intrare: ecuator
ecuator substantiv neutru
  • silabisire: -cu-a-
ecator
ecatoriu
ecfator
ecfatore
ecfatoriu
ecuatoriu
ecvator