Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru ecu

ec├│u2 sn [At: ALR I, 821/335 / Pl: ~oau─â / E: mg ekh├│s (szek├ęr)] (Reg) Coviltir.
ec├│u1 sn [At: ╚śINCAI, ├ÄNV. 68/20 / V: (├«nv) ec├│ (S ╚Öi: ech├│) / A ╚Öi: ├ęcho) sn ╚Öi, rar, sf / V: eh├│ (pl: rar, ehole), ih├│, (├«vr) ec├║ (S ╚Öi: echu) / Pl: ~ri, (├«vr) ~oi / E: fr ├ęcho, it eco, lat echo] 1 Repetare a unui sunet prin reflectarea undelor sonore pe un obstacol. 2 (Lpl) Unde sonore reflectate care pot fi percepute distinct ├«n raport cu undele directe. 3 (Adesea fig) R─âspuns. 4 (Adesea fig) Sunet. 5 (Adesea fig) Zgomot. 6 (Fig) Impresie pe care o produce un lucru, un fapt, un eveniment asupra cuiva Si: r─âsunet, v├ólv─â. 7 (Fig) Interes st├órnit de ceva. 8-9 (Fig) Persoan─â care repet─â spusele sau faptele cuiva. 10-11 (├Äe) A se face ~l cuiva A r─âsp├óndi cuvintele sau ideile cuiva. 12 (Asr) Rubric─â de ziar consacrat─â nout─â╚Ťilor (mondene). modificat─â
ec├║ sn vz ecou
eh├│ sn vz ecou
EC├ôU, ecouri, s. n. 1. Und─â reflectat─â de un obstacol ╚Öi receptat─â de un observator. ÔÖŽ Und─â reflectat─â care poate fi perceput─â distinct ├«n raport cu undele directe. 2. Fig. R─âsunet, v├ólv─â produs─â de un eveniment, de o problem─â etc. ÔŚŐ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a r─âsp├óndi cuvintele sau ideile cuiva. ÔÇô Din fr. ├ęcho, lat. echo.
EC├ôU, ecouri, s. n. 1. Repetare a unui sunet datorit─â reflect─ârii undelor sonore pe un obstacol. ÔÖŽ Unde reflectate care pot fi percepute distinct ├«n raport cu undele directe. 2. Fig. R─âsunet, v├ólv─â produs─â de un eveniment, de o problem─â etc. ÔŚŐ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a r─âsp├óndi cuvintele sau ideile cuiva. ÔÇô Din fr. ├ęcho, lat. echo.
EC├ôU, ecouri, s. n. 1. (Fiz.) Fenomenul de reflectare a sunetelor pe o suprafa╚Ť─â discontinu─â. Se face mai albastru-ad├«ncul... mai viu al st├«ncilor ecou. MACEDONSKI, O. I 63. ÔÖŽ Unde sonore, sunete reflectate de o suprafa╚Ť─â de discontinuitate ╚Öi ajunse ├«ntr-un punct de unde pot fi percepute distinct ├«n raport cu undele directe (primare). V─âile toate r─âsun─â de metalice ╚Öi asurzitoare ecouri. BOGZA, C. O. 170. Pa╚Öii, pe lespezi reci, de╚Öteptar─â ecouri prelungi. SADOVEANU, 0. I 293. Un ╚Öuier lung... treze╚Öte somnul codrilor, toat─â valea auie╚Öte de-un ecou frumos, muzical. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 33. ÔŚŐ Fig. S─â spun─â comandatura c─â ne facem ecoul nemul╚Ťumirilor ╚Öi ├«ncuraj─âm r─âzvr─âtirea? PAS, Z. III 157. 2. Fig. R─âsunet, v├«lv─â produs─â de un eveniment, de o problem─â etc. Luptele revolu╚Ťionare din Rusia (r─âscoalele ╚Ť─âranilor din Rusia conduse de Pugacev) ╚Öi influen╚Ťa revolu╚Ťiei burgheze din Fran╚Ťa au avut ecouri ├«n ╚Ťara noastr─â. IST. R.P.R. 244. ├Än toate flamurile dimine╚Ťii, ├Än toate adev─ârurile vie╚Ťii, ├Än tot ce e fream─ât puternic ╚Öi nou R─âzbate, str─âbate m─âre╚Ťul ecou Al zilei m─âre╚Ťe, ce-n veci nu va trece: Noiembrie ╚Öapte din ╚Öaptesprezece! DE╚śLIU, G. 46. Problemele discutate... au avut ecou mondial. SAHIA, U.R.S.S. 158. ÔÇô Variante: (├«nvechit) ech├│ (ODOBESCU, S. III 36), eh├│ (NEGRUZZI, S. I 154) s. n.
EHÓ s. n. v. ecou.
ec├│u s. n., art. ec├│ul; pl. ec├│uri
ec├│u s. n., art. ec├│ul; pl. ec├│uri
├ęcu s. f.
EC├ôU s. r─âsunet, (pop.) h─âuit, sunet, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) sun, (├«nv.) eho. (Un ~ ├«n mun╚Ťi.)
ECÓU s. v. răsunet, vâlvă.
ÉHO s. v. ecou, răsunet.
EC├ôU s.n. 1. Reflectare a unui sunet pe o suprafa╚Ť─â discontinu─â; repetarea unui sunet prin reflectarea lui de un corp; sunetele astfel repetate. 2. (Fig.) R─âsunet produs de un eveniment etc. 3. (Fig.) Persoan─â care repet─â mereu ceea ce zice altcineva. [Pl. -uri, var. echo ╚Öi eho s.n. / < lat. echo, gr. echo ÔÇô sunet, cf. Echo ÔÇô nimf─â pedepsit─â de Hera s─â repete mereu ultima silab─â a cuvintelor auzite].
EHÓ s.n. v. ecou.
EC├ôU s. n. 1. repetare a unui sunet datorit reflect─ârii undelor sonore pe un obstacol. ÔÖŽ sunetul astfel repetat. ÔÖŽ ~ semnal = ├«nregistrare optic─â pe ecranul unui radar. 2. (fig.) r─âsunet, v├ólv─â produs─â de un eveniment etc. (< fr. ├ęcho, lat. echo)
├ëCU s. f. unitate monetar─â de credit a Uniunii Europene. (< fr. ├ęcu)
ec├│u (ec├│uri), s. n. ÔÇô 1. Repetare a unui sunet datorit─â reflect─ârii undelor sonore pe un obstacol. ÔÇô 2. (Fig.) R─âsunet, v├«lv─â. ÔÇô Var. eho. Fr. ├ęcho. Var., din sec. XVIII, ast─âzi ├«nv., direct din ngr. ß╝á¤ç߯╝.
EC├ôU ~ri n. 1) Repetare a unui sunet datorit─â reflect─ârii undelor sonore de un obstacol. 2) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; r─âsunet; rezonan╚Ť─â. /<fr. ├ęcho, lat. echo
ECU [pr.: ├ęchiu] m. invar. Unitate monetar─â a Comunit─â╚Ťii Europene. /Din E[uropean] C[urrency] U[nit]
ecou n. 1. r─âsunet, repe╚Ťirea distinct─â a sunetului repercutat de un corp dur; 2 ceeace produce aceast─â repe╚Ťire; 3. fig. cel ce repet─â spusa altuia: a se face ecoul calomniilor; 4. ╚Ötiri de ale zilei, ├«ntrÔÇÖun ziar.
*ec├│┼ş n., pl. ur─ş (fr. ├ęcho, lat. echo, d. vgr. eh├│, r─âsunet). R─âsunet, ├«ntoarcerea unu─ş sunet care sÔÇÖa izbit de ceva. Locu unde se produce ecou. Fig. Loc unde se vorbesc anumite lucrur─ş: Parisu e ecou lumi─ş ├«ntreg─ş. Reproducere, repetare a unu─ş zvon, a une─ş ╚Ötir─ş. Aceste ╚Ötir─ş repetate: a face ecourile ├«ntrÔÇÖun ziar. Persoan─â care repet─â: a te face ecou unu─ş zvon.
ECOU s. r─âsunet, (pop.) h─âuit, sunet, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) sun, (├«nv.) eho. (Un ~ ├«n mun╚Ťi.)
ecou s. v. RĂSUNET. VÎLVĂ.
eho s. v. ECOU. R─éSUNET.
ECU s. m. Numele monedei conven╚Ťionale europene ÔŚŐ ÔÇ×190 milioane ECU vin ├«n Rom├ónia la sf├ór╚Öitul lunii.ÔÇŁ Cotid. 4 XII 91 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×C─âci, dup─â ajutorul de urgen╚Ť─â, ├«n valoare de 11,5 milioane ECU pentru ├«nfruntarea dificult─â╚Ťilor imediate din domeniul sanitar ╚Öi alimentar [...] a urmat mineriada din 1315 iunie 1990 care a f─âcut ca Parlamentul European s─â cear─â s─â ┬źnu se continue ajutorul tehnic Rom├óniei, cu excep╚Ťia ajutorului umanitar┬╗.ÔÇŁ R.l. 1819 VII 92 p. 12. ÔŚŐ ÔÇ×Un supermagazin ├«n care pl─âte╚Öti cu ECUÔÇŁ ÔŚŐ ÔÇ×22ÔÇŁ 37/93 p. 13 (din sigla engl. E[uropean] C[urrency] U[nit]; cf. fr. ├ęcu; DHLF 1978, DPN 1983; FS 310)
Eho = Echo.
ecou (< gr. ß╝á¤ç¤Ä, de la numele nimfei Echo, ÔÇ×[r─â]sunetÔÇŁ) I. Efect acustic produs de sunetul* reflectat de un obstacol (suprafa╚Ť─â, zid, st├ónc─â, margine de p─âdure) ╚Öi perceput cu o mic─â ├«nt├órziere de c─âtre emi╚Ť─âtorul sunetului direct. ├Änt├órzierea trebuie s─â fie de cel pu╚Ťin 0,1 s pentru ca perceperea s─â fie clar─â. Deoarece viteza sunetului este de c. 340 m/s, rezult─â c─â unda sonor─â trebuie s─â parcurg─â ├«n total minimum 34 m dus-├«ntors, astfel c─â distan╚Ťa dintre emi╚Ť─âtorul-receptor ╚Öi obstacol trebuie s─â fie de cel pu╚Ťin 17 m. II. Manual* al orgii* dotat cu un registru (1) de sunete dulci ╚Öi ╚Öi care face e. registrelor ac╚Ťionate de alte manuale. III. (it. eco; fr. ├ęcho; engl. echo; germ. Echo; sp. echo) Procedeu componistic care const─â ├«n repetarea unei scurte teme* sau a unui motiv* muzical la o intensitate* sonor─â mai sc─âzut─â. A fost mult folosit ├«nc─â din sec. 15 ╚Öi 16 ├«n muzica vocal─â polif. de c─âtre compozitori ca Josquin Desprez, Luca Marenzio ╚Öi Orlando di Lasso (├«n celebra vilanel─â*, Ecoul, 1581), ca tehnic─â imitativ─â special─â. ├Än sec. 17 prima etap─â a dezvolt─ârii operei*, aduce o avalan╚Ö─â de subiecte pastorale ├«n care, de multe ori, este zugr─âvit─â figura mitologic─â a lui Eco pl├óng├óndu-╚Öi iubirea ne├«mp─ârt─â╚Öit─â; de aici nenum─ârate arii* ├«n aceast─â perioad─â folosesc procedeul de e., procedeu care se va extinde ├«ns─â ╚Öi ├«n opere care nu au o leg─âtur─â cu legenda. R─âm├ón├ónd un efect muzical de sine st─ât─âtor, e. va fi cultivat ╚Öi ├«n scriitura instr., ├«ntreaga epoc─â a barocului* fiind dominat─â de aceast─â manier─â de repetare ├«n piano* a unei fraze* mai ├«nainte enun╚Ťat─â ├«n forte*. Procedeu este preluat ├«n lucr─âri de factur─â concertant─â sau responsorial─â, ca efect special (Stamitz, Simfonia in eco a 2 chori; Mozart, Notturno pentru 4 orch.; Chabrier, Espa├▒a; Rimski-Korsakov, Capriciul spaniol; Strauss, Ariadna la Naxos), sau ca principiu general al compozi╚Ťiei (Hindemith, Echo pentru flaut ╚Öi pian), viz├ónd uneori stereofonia*.
ECU sau ecu (European Currency Unit) s. m. Unitate monetar─â conven╚Ťional─â, introdus─â ├«n 1979, plasat─â ├«n centrul Sistemului Monetar European; valoarea ei se calculeaz─â pe baza unui co╚Ö de monede ale ╚Ť─ârilor comunitare, ponderate cu importan╚Ťa economic─â ╚Öi monetar─â a fiec─ârei ╚Ť─âri ├«n ansamblul Uniunii Europene. E. serve╚Öte la calcularea cursului-pivot al fiec─ârei monede, respectiv un curs de schimb care define╚Öte c├óte unit─â╚Ťi monetare ale unei ╚Ť─âri valoreaz─â un e. ├Än raport de cursul-pivot este autorizat─â o marj─â de fluctua╚Ťie a cursurilor de schimb ale monedelor ╚Ť─ârilor membre ale Uniunii Europene.

Ecu dex online | sinonim

Ecu definitie

Intrare: ecou
ecou substantiv neutru
eho
ecu substantiv feminin
  • pronun╚Ťie: ek├╝