ectopíe sf [At: ABC SĂN. 113 / Pl: ~ii / E: fr ectopie] 1-2 (Med) (Deplasare sau) poziție anormală a unui organ Si: heterotopie. 3 Schimbare de loc.

ECTOPÍE s. f. (Med.) Anomalie de poziție a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie.

ECTOPÍE s. f. (Med.) Poziție anormală a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie.

ectopíe s. f., art. ectopía, g.-d. ectopíi, art. ectopíei

ectopíe s. f., art. ectopía, g.-d. ectopíi, art. ectopíei

ECTOPÍE s.f. Schimbare de loc. ♦ (Anat.) Deplasare sau poziție anormală (congenitală) a unui organ; heterotopie. [Gen. -iei. / < fr. ectopie, cf. gr. ek – în afară, topos – loc].

ECTOPÍE1 s. f. (anat., bot.) poziție anormală a unui organ. (< fr. ectopie)

-ECTOPÍE2 elem. „deplasare, dislocare”. (< fr. -ectopie, cf. gr. ektopos, în alt loc)

ECTOPÍE f. med. Poziție anormală a unui organ. /<fr. ectopie

-ECTOPIE „deplasare, dislocare”. ◊ gr. ektopos „în alt loc, deplasat” > fr. -ectopie, germ. -ektopie, engl. -ectopy > rom. -ectopie.