Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ecruisaj

ecruis├íj sn [At: ORBONA╚ś, MEC. 50 / P: ~cru-i~ / Pl: ~e / E: fr ├ęcrouissage] 1 Ecruisare. 2 Defec╚Ťiune a unui metal (sau a unui aliaj) care const─â ├«n ├«nt─ârirea lor ├«n urma deform─ârii plastice.
ECRUIS├üJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ÔÖŽ Defec╚Ťiune a unui metal sau a unui aliaj care const─â ├«n ├«nt─ârirea lor ├«n urma deform─ârii plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] ÔÇô Din fr. ├ęcrouissage.
ECRUIS├üJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ÔÖŽ Defec╚Ťiune a unui metal sau a unui aliaj care const─â ├«n ├«nt─ârirea lor ├«n urma deform─ârii plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] ÔÇô Din fr. ├ęcrouissage.
ECRUIS├üJ, ecruisaje, s. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj solid ale c─ârui propriet─â╚Ťi au fost modificate prin deforma╚Ťii plastice la o temperatur─â inferioar─â temperaturii de recristalizare. ÔÇô Pronun╚Ťat: -cru-i-.
ecruisáj (e-cru-i-) s. n., pl. ecruisáje
ecruisáj s. n. (sil. -cru-i-), pl. ecruisáje
ECRUIS├üJ s.n. Ecruisare. [< fr. ├ęcrouissage].
ECRUIS├üJ s. n. ecruisare. (< fr. ├ęcrouissage)
ECRUIS├üJ ~e n. Modificare a propriet─â╚Ťilor unui metal sau a unui aliaj prin deform─âri plastice. /<fr. ├ęcrouissage
ECRUIS├üJ (< fr.) S. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj caracterizat─â prin m─ârirea durit─â╚Ťii, a rezisten╚Ťei ╚Öi a anizotropiei ╚Öi prin mic╚Öorarea rezilien╚Ťei, a rezisten╚Ťei la coroziune etc., rezultat─â ├«n urma unor prelucr─âri mecanice prin deformare plastic─â.

Ecruisaj dex online | sinonim

Ecruisaj definitie

Intrare: ecruisaj
ecruisaj substantiv neutru
  • silabisire: -cru-i-