ecrín sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: fr écrin] (Frr) 1 Scrin. 2 (Ccr) Conținut al unui ecrin (1).

ECRÍN, -Ă adj. (despre glande) care elimină produsul fără a modifica structura celulelor. (< fr. eccrine, germ. ekkrin)

ecrín, ecríne, s.n. (înv.) 1. cutie pentru giuvaeruri. 2. bijuteriile din cutie.

ecrin n. 1. lădiță de pus giuvaericale; 2. bijuteriile dintr’ânsa: un ecrin bogat.