ecpaia definitie

19 definiții pentru ecpaia

ecpaiá sf [At: (a. 1782) ȘIO II2, 50 / V: ehp~, etca~, etp~, (îvr) ecpăiá, etpái sn, etpán sn / P: ~pa-ia / Pl: iéle E: ns cf tc etba] (Trî) 1 Suită care însoțea un domnitor sau un mare demnitar. 2 Personal din serviciul unui domnitor sau al unui demnitar. 3 Grupare socială (privilegiată). 4 (Prt) Clică.
ecpăiá sf vz ecpaia
ehpaiá sf vz ecpaia
etcaia sf vz ecpaia
etpai sn vz ecpaia
etpaia sf vz ecpaia
etpan sn vz ecpaia
ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba.
ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba.
ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Turcism învechit) Personalul din serviciul unui mare demnitar. V. suită, alai. ♦ Tagmă, grupare socială privilegiată. Unul de-ai noștri... să între în ecpaiaua senatorlîcului. ALECSANDRI, T. 1234.
ecpaiá (înv.) s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle, art. ecpaiélele
ecpaiá s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle
ECPAIÁ s. v. alai, cortegiu, suită.
ecpaiá (ecpaiéle), s. f.1. (Înv.) Cortegiu. – 2. (Fam., Mold.) Mulțime, gloată, droaie. – Var. etpaia. Tc. (arab.) etba (Șeineanu, III, 50).
ecpaiá, ecpaiéle, s.f. (înv.) 1. casa civilă a domnitorului; suită domnească. 2. personalul din serviciul unui mare demnitar. 3. clasă socială.
ecpaià f. 1. od. suită domnească, casa civilă a Domnului: Domnitorul împreună cu toată ecpaiaua sa FIL.; 2. clasă socială: ecpaiaua privilegiată, ecpaiaua cârmuirii AL. [Turc. ETBÁ].
ecpaĭá și etpaĭá f. (turc. etba, d. ar. etba’, pl. d. tabi, suită). Vechĭ. Suită domnească. Iron. Clasă socială (maĭ ales cea de sus), ceată, liotă (de chilipirgiĭ): ecpaĭaŭa bugetuluĭ.
etpaĭá, V. ecpaĭa.
ecpaia s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ.

ecpaia dex

Intrare: ecpaia
ecpaia substantiv feminin
ehpaia
ecpăia
etcaia
etpaia
etpai
etpan