Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ecpaia

ecpai├í sf [At: (a. 1782) ╚śIO II2, 50 / V: ehp~, etca~, etp~, (├«vr) ecp─âi├í, etp├íi sn, etp├ín sn / P: ~pa-ia / Pl: i├ęle E: ns cf tc etba] (Tr├«) 1 Suit─â care ├«nso╚Ťea un domnitor sau un mare demnitar. 2 Personal din serviciul unui domnitor sau al unui demnitar. 3 Grupare social─â (privilegiat─â). 4 (Prt) Clic─â.
ecpăiá sf vz ecpaia
ehpaiá sf vz ecpaia
etcaia sf vz ecpaia
etpai sn vz ecpaia
etpaia sf vz ecpaia
etpan sn vz ecpaia
ECPAI├ü, ecpaiele, s. f. (├Änv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] ÔÇô Cf. tc. etba.
ECPAI├ü, ecpaiele, s. f. (├Änv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] ÔÇô Cf. tc. etba.
ECPAI├ü, ecpaiele, s. f. (Turcism ├«nvechit) Personalul din serviciul unui mare demnitar. V. suit─â, alai. ÔÖŽ Tagm─â, grupare social─â privilegiat─â. Unul de-ai no╚Ötri... s─â ├«ntre ├«n ecpaiaua senatorl├«cului. ALECSANDRI, T. 1234.
ecpai├í (├«nv.) s. f., art. ecpai├íua, g.-d. art. ecpai├ęlei; pl. ecpai├ęle, art. ecpai├ęlele
ecpai├í s. f., art. ecpai├íua, g.-d. art. ecpai├ęlei; pl. ecpai├ęle
ECPAIÁ s. v. alai, cortegiu, suită.
ecpai├í (ecpai├ęle), s. f. ÔÇô 1. (├Änv.) Cortegiu. ÔÇô 2. (Fam., Mold.) Mul╚Ťime, gloat─â, droaie. ÔÇô Var. etpaia. Tc. (arab.) etba (╚śeineanu, III, 50).
ecpai├í, ecpai├ęle, s.f. (├«nv.) 1. casa civil─â a domnitorului; suit─â domneasc─â. 2. personalul din serviciul unui mare demnitar. 3. clas─â social─â.
ecpaià f. 1. od. suită domnească, casa civilă a Domnului: Domnitorul împreună cu toată ecpaiaua sa FIL.; 2. clasă socială: ecpaiaua privilegiată, ecpaiaua cârmuirii AL. [Turc. ETBÁ].
ecpa─ş├í ╚Öi etpa─ş├í f. (turc. etba, d. ar. etbaÔÇÖ, pl. d. tabi, suit─â). Vech─ş. Suit─â domneasc─â. Iron. Clas─â social─â (ma─ş ales cea de sus), ceat─â, liot─â (de chilipirgi─ş): ecpa─şa┼şa bugetulu─ş.
etpa─ş├í, V. ecpa─şa.
ecpaia s. v. ALAI. CORTEGIU. SUIT─é.

Ecpaia dex online | sinonim

Ecpaia definitie

Intrare: ecpaia
ecpaia substantiv feminin
ehpaia
ecp─âia
etcaia
etpaia
etpai
etpan