economisire definitie

2 intrări

21 definiții pentru economisire

economisi vt [At: LEG. COND. 236/14 / V: (înv) ic~ / Pzi: ~sésc / E: ngr οἰκονομέω] 1 (Înv) A aranja. 2 (Înv) A organiza. 3 (Înv) A administra. 4 A folosi mijloacele bănești sau materiale cu măsură Si: (rar) a economiza (1), (înv) a menaja, (reg) a noji1. 5-6 A reduce consumul sau cheltuielile Si: (îvr) a economiza (2-3), (înv) a menaja, (reg) a noji1. 7 A agonisi. 8 A nu irosi în zadar Si: (îvr) a economiza (4), (înv) a menaja, (reg) a noji1. 9 (Înv) A finanța. 10 (Înv) A plăti.
economisíre sf [At: POLIZU / V: (înv) ic~ / Pl: ~ri / E: economisi] 1 (Îdt) Aranjare. 2 (Îdt) Organizare. 3 (Îdt) Administrare. 4 Folosire rațională a mijloacelor bănești sau materiale Si: economizare (4). 5-6 Reducere a consumului (sau a cheltuielilor) Si: economizare (5-6). 7 Agonisire.
ECONOMISÍ, economisesc, vb. IV. Tranz. A folosi cu chibzuială banii sau alte mijloace materiale; a agonisi. – Din ngr. ekonómisa (aor. lui ikonomó).
ECONOMISÍRE, economisiri, s. f. Faptul de a economisi. – V. economisi.
ECONOMISÍ, economisesc, vb. IV. Tranz. A folosi cu chibzuială banii sau alte mijloace materiale; a agonisi. – Din ngr. ekonómisa (aor. lui ikonomó).
ECONOMISÍRE, economisiri, s. f. Faptul de a economisi. – V. economisi.
ECONOMISÍ, economisesc, vb. IV. Tranz. (În opoziție cu risipi) A face economie, a cheltui cu chibzuială, socotit; a pune (bani) deoparte. Chibzuit, în șase luni își pregătise din leafa de copist la tribunal economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie. C. PETRESCU, C. V. 30. ♦ Fig. A nu risipi, a scuti. Economisind vorba, Ion Ozun făcu un gest modest. C. PETRESCU, C. V. 125.
ECONOMISÍRE, economisiri, s. f. Faptul de a economisi. Cointeresarea materială a muncitorilor și tehnicienilor pentru economisirea materiilor prime și a materialelor... asigură creșterea productivității muncii, reducerea prețului de cost. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 353, 2/5.
economisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. economisésc, imperf. 3 sg. economiseá; conj. prez. 3 să economiseáscă
economisíre s. f., g.-d. art. economisírii; pl. economisíri
economisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. economisésc, imperf. 3 sg. economiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. economiseáscă
economisíre s. f., g.-d. art. economisírii; pl. economisíri
ECONOMISÍ vb. a acumula, a aduna, a agonisi, a face, a strânge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priștipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. și Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. și Maram.) a șporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o adevărată avere.)
ECONOMISÍRE s. agonisire, strângere. (~ unei sume de bani.)
A economisi ≠ a irosi, a risipi
A ECONOMISÍ ~ésc tranz. (resurse materiale, bunuri, bani etc.) A folosi în mod econom; a cruța; a menaja. ~ materia primă. /<ngr. oikonomísa
economisì v. 1. a face economii, a pune bani deoparte; 2. fig. a administra: numai cardinalul poate economisi Transilvania BĂLC. [Gr. mod.].
*economisésc, V. iconomisesc.
iconomisésc v. tr. (ngr. ikonomó, aor. ikonómisa). Vechĭ. Administrez. Azĭ. Cruț. Strîng, adun: a iconomisi banĭ. – Și economisésc (după fr. économie, économiser).
ECONOMISI vb. a acumula, a aduna, a agonisi, a face, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priștipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. și Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. și Maram.) a șporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o adevărată avere.)
ECONOMISIRE s. agonisire, strîngere. (~ unei sume de bani.)

economisire dex

Intrare: economisi
economisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: economisire
economisire substantiv feminin