ecologíst, ~ă [At: L. ROM. 1989, 475 / Pl: ~iști, ~e / E: fr écologiste] 1-2 smf, a (Adept) al ecologismului. 3-4 smf Ecolog (1-2).

ECOLOGÍST, -Ă, ecologiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al ecologiei; (persoană) care apără mediul ambiant. – Din fr. écologiste.

*ecologíst adj. m., s. m., pl. ecologíști; adj. f., s. f. ecologístă, pl. ecologíste

ecologíst s. m., adj. m., pl. ecologíști; f. sg. ecologístă, pl. ecologíste

ECOLOGÍȘTI s. pl. (POL.) verzi.

ECOLOGÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al ecologismului; apărător al mediului ambiant. II. s. m. f. ecolog. (< fr. écologiste)

ecologíst, -ă s. m. f., adj. (ecol., pol.) Adept al unei mișcări civice sau politice care își propune să militeze pentru apărarea integrității sistemului ecologic ◊ „Trei ecologiști de pe vasul Greenpeace, arestați vinerea trecută de poliția canadiană, au fost condamnați [...] la amenzi de 1500 de dolari.” R.l. 18 III 82 p. 6. ◊ „Ecologiști – apărători ai Naturii – sunt pretutindeni pe glob [...]” R.l. 16 III 83 p. 4. ◊ „Partidul Ecologist – pentru prima dată – a obținut două mandate în parlament.” R.l. 21 VI 84 p. 6; v. și gonflabil (din fr. écologiste; DHLF 1964, PR 1968)

ecologist, ecologiști s. m. (glum.) vagabond.