ecolocație sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr écholocation] Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor.

ECOLOCÁȚIE s. f. Modalitate de orientare a unor organisme în mediu cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole. – Din fr. écholocation.

ECOLOCÁȚIE s. f. Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. – Din fr. écholocation.

ecolocáție s. f., g.-d. art. ecolocáției

ECOLOCÁȚIE s.f. (Tehn.) Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. [Gen. -iei. / < fr. echolocation].

ECOLOCÁȚIE s. f. 1. reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. 2. (biol.) mod de orientare a unor organisme cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole. (< fr. écholocation)

ecolocáție s. f. (tehn.) Reperarea obiectelor prin analiza ecoului ultrasunetelor ◊ „Se pare că liliecii localizează vânatul grație auzului lor extrem de fin și nu ecolocației, cum se credea până acum.” R.l. 20 IV 81 p. 6 (din fr. écholocation; DN3)

ECOLOCAȚÍE (< fr.) s. f. Modalitate de orientare a unor organisme în mediu cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole (obiecte, alte viețuitoare) existente la anumite mamifere (ex. lilieci, delfini) și la insecte.