Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 defini╚Ťii pentru ecogenez─â

ecogen├ęz─â s. f., g.-d. art. ecogen├ęzei
ECOGEN├ëZ─é s. f. 1. proces de formare a condi╚Ťiilor ecologice. 2. stabilire a unor rela╚Ťii ├«ntre organisme ╚Öi mediu ├«n cursul evolu╚Ťiei. (< fr. ├ęcogen├Ęse)
ECO-1 ÔÇ×cas─â, locuin╚Ť─â, mediu ├«nconjur─âtor, proprietateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. oikos ÔÇ×cas─â, gospod─ârieÔÇŁ > fr. ├ęco-, it. eco-, engl. id., L. sav. oeco-, germ. ├Âko- > rom. eco-. Ôľí ~biotic (v. -biotic), adj., (despre un organism) adaptat la un mod specific de via╚Ť─â; ~clin (v. -clin), s. n., varia╚Ťie morfologic─â sau fiziologic─â, corelat─â cu o varia╚Ťie ecologic─â; ~dem (v. -dem), adj., s. n., (popula╚Ťie) care tr─âie╚Öte ├«ntr-o zon─â ecologic─â bine definit─â; ~etologie (v. eto-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â influen╚Ťa condi╚Ťiilor de mediu asupra comportamentului ╚Öi obiceiurilor organismelor; ~fene (v. -fen), s. f. pl., organisme vegetale cu genotipuri asem─ân─âtoare, dar cu fenotipuri deosebite; ~fenotip (v. feno-, v. -tip), s. n., modificare fenotipic─â determinat─â de mediul ├«nconjur─âtor; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fiziologia diferitelor grupe de organisme ├«n corela╚Ťie cu mediul lor natural; ~fob (v. -fob), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care sufer─â de ecofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de a sta singur ├«n cas─â; ~genez─â (v. genez─â), s. f., 1. Proces de formare a condi╚Ťiilor ecologice. 2. Stabilire a unor rela╚Ťii ├«ntre vie╚Ťuitoare ╚Öi mediu, ├«n cursul evolu╚Ťiei; ~grafie (v. grafie), s. f., studiul evolu╚Ťiei mediului ├«nconjur─âtor; ~id (v. -id), s. m., ansamblul factorilor biologici; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n ecologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â rela╚Ťiile reciproce dintre organisme ╚Öi mediul lor de via╚Ť─â; ~morfe (v. -morf), adj., s. f. pl., (plante) cu comportament identic fa╚Ť─â de un anumit factor ecologic; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., modificare a unor caractere morfologice ale plantelor sub influen╚Ťa factorilor mediului ├«nconjur─âtor; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitate a rela╚Ťiilor sociale de produc╚Ťie existente ├«ntr-o anumit─â or├«nduire social─â, determinate de nivelul de dezvoltare a for╚Ťelor de produc╚Ťie; ~pedologie1 (v. pedo-1, v. -logie1), s. f., studiul caracterelor somatice determinate de factorii ecologici; ~pedologie2 (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â influen╚Ťa solurilor asupra organismelor vegetale ╚Öi animale; ~proterandrie (v. proter/o-, v. -andrie), s. f., fenomen de maturizare a florilor mascule ├«naintea celor femele; ~proteroginie (v. protero-, v. -ginie), s. f., fenomen de maturizare a florilor femele ├«naintea celor mascule; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., nume generic pentru atmosfer─â, hidrosfer─â, biosfer─â ╚Öi pentru stratul superficial al litosferei, populate de fiin╚Ťe vii; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Grup de plante sau de animale din aceea╚Öi specie cu anumite ├«nsu╚Öiri ereditare proprii, dob├«ndite sub influen╚Ťa condi╚Ťiilor de mediu. 2. Ras─â ecologic─â adaptat─â sub aspect genetic; ~ton (v. -ton), s. n., 1. Areal de tranzi╚Ťie ├«ntre dou─â comunit─â╚Ťi de plante. 2. Popula╚Ťie de tranzi╚Ťie de pe arealul intermediar dintre dou─â asocia╚Ťii; ~top (v. -top), s. n., tip particular de habitat determinat de intersec╚Ťia unui complex de factori fizico-geografici; ~toxicologie (v. toxico-, v. -logie1), s. f., ramur─â a ecologiei care studiaz─â ac╚Ťiunea elementelor ╚Öi substan╚Ťelor toxice din mediul ├«nconjur─âtor asupra sistemelor biologice.

Ecogenez─â dex online | sinonim

Ecogenez─â definitie

Intrare: ecogenez─â
ecogenez─â substantiv feminin