Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

34 defini╚Ťii pentru eclis─â

ecl├şps sn vz eclips─â
ecl├şps─â sf [At: NECULCE, L. 147 / V: (├«nv) ~cl├şps (pl: ~uri), ~psis (pl: ~uri) sn, ~pse, ecl├şs─â, cl├şp~, (├«vr) ~si, ~cl├şz─â sf / Pl: ~se / E: fr ├ęclipe, lat ├ęclipsis] 1 Dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a imaginii unui astru, datorit─â faptului c─â ├«ntre P─âm├ónt ╚Öi acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului c─â astrul eclipsat se afl─â temporar ├«n conul de umbr─â al altui astru. 2 Perioad─â de timp c├ót dureaz─â eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispari╚Ťie, absen╚Ť─â (temporar─â) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporar─â a cuno╚Ötin╚Ťei. 6-8 Perioad─â de timp c├ót dureaz─â eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lips─â de str─âlucire. 10 (Fig) Sc─âdere a for╚Ťei creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Dec─âdere. 12 (Fig) L├óncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioad─â de timp c├ót dureaz─â eclipsa (9-13). 19 Intermiten╚Ť─â a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instala╚Ťie de semnalizare prin semnale Morse, constituit─â din becuri electrice a╚Öezate pe catargul unei nave.
ecl├şpse sf vz eclips─â
ecl├şpsi1 sf vz eclips─â
ecl├şpsis sn vz eclips─â
ecl├şs─â2 sf vz eclips─â
ecl├şs─â1 sf [At: NICA, L. VAM. / Pl: ~se / E: fr ├ęclisse] 1 Pies─â plat─â de metal, de lemn etc. cu care se acoper─â rostul dintre dou─â piese. 2 (Lpl) Pere╚Ťi laterali ai unui instrument cu coarde.
ecl├şz─â sf vz eclips─â
ECL├ŹPS─é, eclipse, s. f. 1. Dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â, de scurt─â durat─â, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc ├«ntre el ╚Öi observator sau a intr─ârii lui ├«n conul de umbr─â al altui corp ceresc f─âr─â lumin─â proprie. 2. Intermiten╚Ť─â a luminii unui far sau a unei geamanduri. ÔÖŽ Instala╚Ťie de semnalizare prin semnale Morse, constituit─â din becuri electrice a╚Öezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispari╚Ťie, absen╚Ť─â (temporar─â) a cuiva sau a ceva. ÔÖŽ ├Äntunecare temporar─â a cuno╚Ötin╚Ťei; absen╚Ť─â. ÔÖŽ Sc─âdere a for╚Ťei creatoare a unei persoane. ÔÇô Din fr. ├ęclipse, lat. eclipsis.
ECL├ŹS─é, eclise, s. f. 1. Pies─â plat─â de metal, de lemn etc. cu care se acoper─â rostul dintre dou─â piese. 2. (La pl.) Pere╚Ťii laterali ai unui instrument cu coarde. ÔÇô Din fr. ├ęclisse.
ECL├ŹPS─é, eclipse, s. f. 1. Dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a imaginii unui astru, datorit─â faptului c─â ├«ntre P─âm├ónt ╚Öi acest astru se interpune un alt astru sau din cauz─â c─â astrul eclipsat se afl─â temporar ├«n conul de umbr─â al altui astru. 2. Intermiten╚Ť─â a luminii unui far sau a unei geamanduri. ÔÖŽ Instala╚Ťie de semnalizare prin semnale Morse, constituit─â din becuri electrice a╚Öezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispari╚Ťie, absen╚Ť─â (temporar─â) a cuiva sau a ceva. ÔÖŽ ├Äntunecare temporar─â a cuno╚Ötintei; absen╚Ť─â. ÔÖŽ Sc─âdere a for╚Ťei creatoare a unei persoane. ÔÇô Din fr. ├ęclipse, lat. eclipsis.
ECL├ŹS─é, eclise, s. f. 1. Pies─â plat─â de metal, de lemn etc. cu care se acoper─â rostul dintre dou─â piese. 2. (La pl.) Pere╚Ťii laterali ai unui instrument cu coarde. ÔÇô Din fr. ├ęclisse.
ECLIPS├ü, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A ├«ntuneca total sau par╚Ťial un corp ceresc, interpun├«ndu-se fie ├«n calea razelor lui de lumin─â, fie ├«ntre acel corp ╚Öi soare. Luna eclipseaz─â soarele. 2. Fig. A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntuneca, a umbri, a ├«ntrece, a dep─â╚Öi. ÔÖŽ Refl. A disp─ârea, a se ascunde, a r─âm├«ne ├«n umbr─â. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ÔÖŽ Refl. (├Än glum─â) A se face nev─âzut, a pleca pe furi╚Ö, a disp─ârea f─âr─â urm─â, a o ╚Öterge. ÔÇô Prez. conj. pers. 3 sg, ╚Öi: (neobi╚Önuit) s─â eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) eclips├ş (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.
ECL├ŹPS─é, eclipse, s. f. l. (Astron.) ├Äntunecare temporar─â, dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a imaginii unui corp ceresc ca urmare a acoperirii lui de c─âtre alt astru sau a intr─ârii lui ├«n umbra altui corp ceresc. ÔŚŐ Eclips─â de soare = ├«ntunecare temporar─â a soarelui cauzat─â de interpunerea lunii ├«ntre p─âm├«nt ╚Öi soare. Eclips─â de lun─â = ├«ntunecare temporar─â a lunii cauzat─â de interpunerea p─âm├«ntului ├«ntre soare ╚Öi lun─â. 2. Fig. ├Äntunecare temporar─â a con╚Ötiin╚Ťei, pierdere momentan─â a facult─â╚Ťilor mintale. To╚Ťi trecuser─â prin eclipsele pl─âcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42.
ECLIPS├Ź vb. IV v. eclipsa.
ECL├ŹS─é, eclise, s. f. 1. (Tehn.) Pies─â plat─â de metal, de lemn etc. cu care se ├«nn─âdesc dou─â piese ├«n prelungire. 2. (Muz.; la pl.) Pere╚Ťii laterali care sus╚Ťin cele dou─â fe╚Ťe ale unui instrument de coarde.
ecl├şps─â (e-clip-) s. f., g.-d. art. ecl├şpsei; pl. ecl├şpse
ecl├şs─â (e-cli-) s. f., g.-d. art. ecl├şsei; pl. ecl├şse
ecl├şps─â s. f. (sil. ÔÇô clip -), g.-d. art. ecl├şpsei; pl. ecl├şpse
ecl├şs─â s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. ecl├şsei; pl. ecl├şse
ECL├ŹPS─é s. (ASTRON.) (reg.) ├«ntunericime, (├«nv.) ├«ntunecare. (O ~ de soare.)
ECL├ŹPS─é s.f. 1. Dispari╚Ťie par╚Ťial─â sau total─â a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru ├«ntre observator ╚Öi corpul ceresc care dispare. ÔÖŽ Intermiten╚Ťa luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instala╚Ťie de semnalizare prin becuri electrice a╚Öezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispari╚Ťie sau trecere ├«n umbr─â temporar─â a unei persoane sau a unui lucru. ÔÖŽ ├Äntunecare, pierdere temporar─â a cuno╚Ötin╚Ťei. [< fr. ├ęclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein ÔÇô a disp─ârea].
ECL├ŹS─é s.f. 1. Plac─â de lemn sau de metal care serve╚Öte la ├«nn─âdirea a dou─â piese (mai ales a ╚Öinelor de cale ferat─â). 2. (La pl.) Pere╚Ťii laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. ├ęclisse].
ECL├ŹPS─é s. f. 1. dispari╚Ťie par╚Ťial─â sau total─â a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru ├«ntre acesta ╚Öi observator, sau a intr─ârii lui ├«n conul de umbr─â a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermiten╚Ť─â a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ÔŚŐ instala╚Ťie de semnalizare prin becuri electrice a╚Öezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispari╚Ťie sau trecere ├«n umbr─â temporar─â a unei persoane, a unui lucru. ÔŚŐ ├«ntunecare, pierdere temporar─â a cuno╚Ötin╚Ťei. (< fr. ├ęclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
ECL├ŹS─é s. f. 1. plac─â de lemn, de metal etc. care serve╚Öte la ├«nn─âdirea a dou─â piese al─âturate prin ╚Öuruburi, nituri sau sudur─â. 2. partea lateral─â a unui instrument cu coarde, care leag─â de jur-├«mprejur cele dou─â fe╚Ťe. (< fr. ├ęclisse)
ecl├şps─â (ecl├şpse), s. f. ÔÇô Dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a imaginii unui astru. ÔÇô Var. (├«nv.) eclipsis. Gr. ß╝ö¤░╬╗╬Á╬╣¤ł╬╣¤é (sec. XVII) ╚Öi modern din fr. ├ęclipse. ÔÇô Der. eclipsa, vb.; ecliptic, adj. Cf. G├íldi 176.
ECL├ŹPS─é ~e f. 1) Dispari╚Ťie (total─â sau par╚Ťial─â) a imaginii unui astru datorit─â interpunerii unui corp ceresc ├«ntre el ╚Öi locul de observare. ~ de Soare. ~ de Lun─â. 2) fig. Trecere ├«n umbr─â a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-] /<lat. eclipsis, fr. ├ęclipse
ECL├ŹS─é ~e f. Pies─â de lemn sau de metal care serve╚Öte la ├«nnodarea a dou─â piese al─âturate. /<fr. ├ęclisse
eclips─â f. 1. dispari╚Ťiune momentan─â a unui astru ascuns de altul: eclips─â de soare, de lun─â; 2. fig. ├«ntunecime moral─â sau intelectual─â. Eclipsele speriau odinioar─â pe popoarele ignorante; ast─âzi ele se prezic, ca ni╚Öte fenomene cu totul naturale, cu mii de ani ├«nainte.
*ecl├şps─â f., pl. e (vgr. ├ękleipsis. V. lips─â). ├Äntunecime, dispari╚Ťiune total─â sa┼ş par╚Ťial─â a unu─ş astru pin interpunerea altu─ş astru. Fig. ├Äntunecare a inteligen╚Ťe─ş. ÔÇô ├Än Let. 2, 264, eclipsis, n. (dup─â ngr.). ÔÇô Eclipsa de lun─â se produce c├«nd p─âm├«ntu se pune ├«ntre soare ╚Öi lun─â ╚Öi o acopere cu umbra, ╚Öi de soare c├«nd luna se pune ├«ntre soare ╚Öi p─âm├«nt. Eclipsele de soare se ├«nt├«mpl─â la fiecare 28 de an─ş ╚Öi 11 zile. Se pare c─â Haldei─ş ├«n sec. VIII ├«n ainte de Hristos studiase eclipsele. Filosofu Anaxagora a expiat, se zice, ├«n ├«nchisoare ├«ndr─âzneala de a combate credin╚Ťele timpulu─ş sa┼ş ar─ât├«nd adev─âratele cauze ale eclipselor. Astronomia de ast─âz─ş prezice cu mult ├«n ainte ora fix─â a lor.
*ecl├şs─â f., pl. e (fr. ├ęclisse). Plac─â de fer care une╚Öte o ╚Öin─â de cale ferat─â cu alta.
ECLIPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)
eclis─â, parte a instrumentelor cu coarde, care face leg─âtura ├«ntre fa╚Ťa superioar─â ╚Öi cea inferioar─â. V. violin─â.
eclips─â, eclipse s. f. (prst.) 1. impoten╚Ť─â, tulbur─âri erectile. 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de o boal─â, de un accident etc. 3. perioad─â nefast─â.

Eclis─â dex online | sinonim

Eclis─â definitie

Intrare: eclis─â
eclis─â substantiv feminin
  • silabisire: e-cli-s─â
Intrare: eclips─â
eclis─â var. eclips─â
ecliz─â
eclipsi subst.
eclipsis
eclipse
eclips
eclips─â substantiv feminin
  • silabisire: - clip -