eclipsare definitie

2 intrări

27 definiții pentru eclipsare

eclipsá [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (înv) ~sí, (îvr) ~isá / Pzi: ~séz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.
eclipsáre sf At: POTECA, F. 126/21 / V: (înv) ~psí~ / Pl: ~sắri / E: eclipsa] 1 Întunecare totală sau parțială a unui corp ceresc prin interpunerea în calea razelor lui de lumină sau între el și Soare. 2 (Fig) Lăsare în umbră a cuiva (întrecându-l în merite, în strălucire). 3 (Fam) Dispariție. 4-5 (Fam) Plecare bruscă sau pe furiș. 6 Sustragere (pentru un timp) din atenția opiniei publice. 7 (Fig) Rămânere în umbră.
eclipsí2 v vz eclipsa
eclipsíre sf vz eclipsare
eclisá v vz eclipsa
ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.
ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa. – V. eclipsa.
ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.
ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa. – V. eclipsa.
ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.
ECLIPSÁRE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.
eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză
eclipsáre (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsắrii; pl. eclipsắri
eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. și pl. eclipseáză
eclipsáre s. f. (sil. -clip-), g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări
ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)
ECLIPSÁ vb. v. depăși, dispărea, întrece, pieri.
ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].
ECLIPSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [< eclipsa].
ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)
A ECLIPSÁ ~éz tranz. 1) (aștri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăși prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser
A SE ECLIPSÁ mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser
eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s’a eclipsat.
*eclipséz v. tr. (d. eclipsă; fr. éclipser). Întunec. Fig. Întrec, las pe jos: gloria luĭ Cezar a eclipsat-o pe a luĭ Pompeĭ. V. refl. A dispărea fără să fiĭ observat.
*ECLIPSA vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)
eclipsa vb. v. DEPĂȘI. DISPĂREA. ÎNTRECE. PIERI.
eclipsa, eclipsez v. r. a pleca pe furiș, a se face nevăzut

eclipsare dex

Intrare: eclipsa
eclisa
eclipsi verb
eclipsa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -clip-
Intrare: eclipsare
eclipsire infinitiv lung
eclipsare substantiv feminin
  • silabisire: -clip-