Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru eclipsare

eclips├í [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (├«nv) ~s├ş, (├«vr) ~is├í / Pzi: ~s├ęz, (├«vr) ecl├şps, 3 (├«vr) ~s─â, Cj (├«vr) s─â ~se / E: fr ├ęclipser] 1 vt A ├«ntuneca total sau par╚Ťial un corp ceresc, interpun├óndu-se ├«n calea razelor lui de lumin─â sau ├«ntre el ╚Öi soare. 2-3 vir (├Änv) A (se) afla ├«n eclips─â (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntrece pe cineva (├«n merite, ├«n str─âlucire) Si: a dep─â╚Öi, a ├«ntrece. 6 vr (Fam) A se face nev─âzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furi╚Ö. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) aten╚Ťiei publice. 10 vr (Fig) A r─âm├óne ├«n umbr─â.
eclips├íre sf At: POTECA, F. 126/21 / V: (├«nv) ~ps├ş~ / Pl: ~sß║»ri / E: eclipsa] 1 ├Äntunecare total─â sau par╚Ťial─â a unui corp ceresc prin interpunerea ├«n calea razelor lui de lumin─â sau ├«ntre el ╚Öi Soare. 2 (Fig) L─âsare ├«n umbr─â a cuiva (├«ntrec├óndu-l ├«n merite, ├«n str─âlucire). 3 (Fam) Dispari╚Ťie. 4-5 (Fam) Plecare brusc─â sau pe furi╚Ö. 6 Sustragere (pentru un timp) din aten╚Ťia opiniei publice. 7 (Fig) R─âm├ónere ├«n umbr─â.
eclips├ş2 v vz eclipsa
eclips├şre sf vz eclipsare
eclisá v vz eclipsa
ECLIPS├ü, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclips─â (1). 2. Fig. A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntuneca, a umbri; a ├«ntrece, a dep─â╚Öi pe cineva (├«n merite, ├«n str─âlucire). ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se face nev─âzut, a pleca pe furi╚Ö; a disp─ârea. ÔÇô Din fr. ├ęclipser.
ECLIPS├üRE, eclips─âri, s. f. Faptul de a (se) eclipsa. ÔÇô V. eclipsa.
ECLIPS├ü, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A ├«ntuneca total sau par╚Ťial un corp ceresc, interpun├óndu-se ├«n calea razelor lui de lumin─â sau ├«ntre el ╚Öi soare. 2. Fig. A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntuneca, a umbri; a ├«ntrece, a dep─â╚Öi pe cineva (├«n merite, ├«n str─âlucire). ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se face nev─âzut, a pleca pe furi╚Ö; a disp─ârea. ÔÇô Din fr. ├ęclipser.
ECLIPS├üRE, eclips─âri, s. f. Faptul de a (se) eclipsa. ÔÇô V. eclipsa.
ECLIPS├ü, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A ├«ntuneca total sau par╚Ťial un corp ceresc, interpun├«ndu-se fie ├«n calea razelor lui de lumin─â, fie ├«ntre acel corp ╚Öi soare. Luna eclipseaz─â soarele. 2. Fig. A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntuneca, a umbri, a ├«ntrece, a dep─â╚Öi. ÔÖŽ Refl. A disp─ârea, a se ascunde, a r─âm├«ne ├«n umbr─â. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ÔÖŽ Refl. (├Än glum─â) A se face nev─âzut, a pleca pe furi╚Ö, a disp─ârea f─âr─â urm─â, a o ╚Öterge. ÔÇô Prez. conj. pers. 3 sg, ╚Öi: (neobi╚Önuit) s─â eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) eclips├ş (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.
ECLIPSÁRE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.
eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză
eclipsáre (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsắrii; pl. eclipsắri
eclips├í vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclips├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. eclipse├íz─â
eclipsáre s. f. (sil. -clip-), g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări
ECLIPS├ü vb. (fig.) a ├«ntuneca, a umbri. (I-a ~ pe to╚Ťi cu verva sa.)
ECLIPSÁ vb. v. depăși, dispărea, întrece, pieri.
ECLIPS├ü vb. I. tr. 1. A ├«ntuneca (par╚Ťial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a l─âsa ├«n umbr─â. ÔÖŽ refl. A disp─ârea, a r─âm├óne ├«n umbr─â. [< fr. ├ęclipser].
ECLIPS├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) eclipsa ╚Öi rezultatul ei. [< eclipsa].
ECLIPS├ü vb. I. tr. 1. a ├«ntuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a l─âsa ├«n umbr─â. II. refl. (fam.) a disp─ârea, a r─âm├óne ├«n umbr─â. (< fr. ├ęclipser)
A ECLIPS├ü ~├ęz tranz. 1) (a╚Ötri) A pune ├«n eclips─â. 2) fig. A face s─â p─âleasc─â (├«n fa╚Ťa altui lucru); a pune ├«n umbr─â; a ├«ntuneca. 3) (persoane) A dep─â╚Öi prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa] /<fr. ├ęclipser
A SE ECLIPS├ü m─â ~├ęz intranz. fam. A se face nev─âzut; a ├«nceta s─â mai fie ├«n c├ómpul vizual; a disp─ârea; a pieri. [Sil. e-clip-sa] /<fr. ├ęclipser
eclips├á v. 1. a ├«ntrerupe lumina unui astru; 2. fig. a ├«ntuneca, a cov├ór╚Öi: a eclipsa pe rivalii s─âi; 3. a dispare: sÔÇÖa eclipsat.
*eclips├ęz v. tr. (d. eclips─â; fr. ├ęclipser). ├Äntunec. Fig. ├Äntrec, las pe jos: gloria lu─ş Cezar a eclipsat-o pe a lu─ş Pompe─ş. V. refl. A disp─ârea f─âr─â s─â fi─ş observat.
*ECLIPSA vb. (fig.) a ├«ntuneca, a umbri. (I-a ~ pe to╚Ťi cu verva sa.)
eclipsa vb. v. DEP─é╚śI. DISP─éREA. ├ÄNTRECE. PIERI.
eclipsa, eclipsez v. r. a pleca pe furiș, a se face nevăzut

Eclipsare dex online | sinonim

Eclipsare definitie

Intrare: eclipsa
eclisa
eclipsi verb
eclipsa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -clip-
Intrare: eclipsare
eclipsire infinitiv lung
eclipsare substantiv feminin
  • silabisire: -clip-