Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

41 defini╚Ťii pentru eclipsa

ecl├şps sn vz eclips─â
eclips├í [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (├«nv) ~s├ş, (├«vr) ~is├í / Pzi: ~s├ęz, (├«vr) ecl├şps, 3 (├«vr) ~s─â, Cj (├«vr) s─â ~se / E: fr ├ęclipser] 1 vt A ├«ntuneca total sau par╚Ťial un corp ceresc, interpun├óndu-se ├«n calea razelor lui de lumin─â sau ├«ntre el ╚Öi soare. 2-3 vir (├Änv) A (se) afla ├«n eclips─â (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntrece pe cineva (├«n merite, ├«n str─âlucire) Si: a dep─â╚Öi, a ├«ntrece. 6 vr (Fam) A se face nev─âzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furi╚Ö. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) aten╚Ťiei publice. 10 vr (Fig) A r─âm├óne ├«n umbr─â.
ecl├şps─â sf [At: NECULCE, L. 147 / V: (├«nv) ~cl├şps (pl: ~uri), ~psis (pl: ~uri) sn, ~pse, ecl├şs─â, cl├şp~, (├«vr) ~si, ~cl├şz─â sf / Pl: ~se / E: fr ├ęclipe, lat ├ęclipsis] 1 Dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a imaginii unui astru, datorit─â faptului c─â ├«ntre P─âm├ónt ╚Öi acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului c─â astrul eclipsat se afl─â temporar ├«n conul de umbr─â al altui astru. 2 Perioad─â de timp c├ót dureaz─â eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispari╚Ťie, absen╚Ť─â (temporar─â) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporar─â a cuno╚Ötin╚Ťei. 6-8 Perioad─â de timp c├ót dureaz─â eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lips─â de str─âlucire. 10 (Fig) Sc─âdere a for╚Ťei creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Dec─âdere. 12 (Fig) L├óncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioad─â de timp c├ót dureaz─â eclipsa (9-13). 19 Intermiten╚Ť─â a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instala╚Ťie de semnalizare prin semnale Morse, constituit─â din becuri electrice a╚Öezate pe catargul unei nave.
ecl├şpse sf vz eclips─â
ecl├şpsi1 sf vz eclips─â
eclips├ş2 v vz eclipsa
ecl├şpsis sn vz eclips─â
eclisá v vz eclipsa
ecl├şs─â2 sf vz eclips─â
ecl├şz─â sf vz eclips─â
ECLIPS├ü, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclips─â (1). 2. Fig. A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntuneca, a umbri; a ├«ntrece, a dep─â╚Öi pe cineva (├«n merite, ├«n str─âlucire). ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se face nev─âzut, a pleca pe furi╚Ö; a disp─ârea. ÔÇô Din fr. ├ęclipser.
ECL├ŹPS─é, eclipse, s. f. 1. Dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â, de scurt─â durat─â, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc ├«ntre el ╚Öi observator sau a intr─ârii lui ├«n conul de umbr─â al altui corp ceresc f─âr─â lumin─â proprie. 2. Intermiten╚Ť─â a luminii unui far sau a unei geamanduri. ÔÖŽ Instala╚Ťie de semnalizare prin semnale Morse, constituit─â din becuri electrice a╚Öezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispari╚Ťie, absen╚Ť─â (temporar─â) a cuiva sau a ceva. ÔÖŽ ├Äntunecare temporar─â a cuno╚Ötin╚Ťei; absen╚Ť─â. ÔÖŽ Sc─âdere a for╚Ťei creatoare a unei persoane. ÔÇô Din fr. ├ęclipse, lat. eclipsis.
ECLIPS├ü, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A ├«ntuneca total sau par╚Ťial un corp ceresc, interpun├óndu-se ├«n calea razelor lui de lumin─â sau ├«ntre el ╚Öi soare. 2. Fig. A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntuneca, a umbri; a ├«ntrece, a dep─â╚Öi pe cineva (├«n merite, ├«n str─âlucire). ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se face nev─âzut, a pleca pe furi╚Ö; a disp─ârea. ÔÇô Din fr. ├ęclipser.
ECL├ŹPS─é, eclipse, s. f. 1. Dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a imaginii unui astru, datorit─â faptului c─â ├«ntre P─âm├ónt ╚Öi acest astru se interpune un alt astru sau din cauz─â c─â astrul eclipsat se afl─â temporar ├«n conul de umbr─â al altui astru. 2. Intermiten╚Ť─â a luminii unui far sau a unei geamanduri. ÔÖŽ Instala╚Ťie de semnalizare prin semnale Morse, constituit─â din becuri electrice a╚Öezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispari╚Ťie, absen╚Ť─â (temporar─â) a cuiva sau a ceva. ÔÖŽ ├Äntunecare temporar─â a cuno╚Ötintei; absen╚Ť─â. ÔÖŽ Sc─âdere a for╚Ťei creatoare a unei persoane. ÔÇô Din fr. ├ęclipse, lat. eclipsis.
ECLIPS├ü, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A ├«ntuneca total sau par╚Ťial un corp ceresc, interpun├«ndu-se fie ├«n calea razelor lui de lumin─â, fie ├«ntre acel corp ╚Öi soare. Luna eclipseaz─â soarele. 2. Fig. A pune, a l─âsa ├«n umbr─â, a ├«ntuneca, a umbri, a ├«ntrece, a dep─â╚Öi. ÔÖŽ Refl. A disp─ârea, a se ascunde, a r─âm├«ne ├«n umbr─â. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ÔÖŽ Refl. (├Än glum─â) A se face nev─âzut, a pleca pe furi╚Ö, a disp─ârea f─âr─â urm─â, a o ╚Öterge. ÔÇô Prez. conj. pers. 3 sg, ╚Öi: (neobi╚Önuit) s─â eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) eclips├ş (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.
ECL├ŹPS─é, eclipse, s. f. l. (Astron.) ├Äntunecare temporar─â, dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a imaginii unui corp ceresc ca urmare a acoperirii lui de c─âtre alt astru sau a intr─ârii lui ├«n umbra altui corp ceresc. ÔŚŐ Eclips─â de soare = ├«ntunecare temporar─â a soarelui cauzat─â de interpunerea lunii ├«ntre p─âm├«nt ╚Öi soare. Eclips─â de lun─â = ├«ntunecare temporar─â a lunii cauzat─â de interpunerea p─âm├«ntului ├«ntre soare ╚Öi lun─â. 2. Fig. ├Äntunecare temporar─â a con╚Ötiin╚Ťei, pierdere momentan─â a facult─â╚Ťilor mintale. To╚Ťi trecuser─â prin eclipsele pl─âcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42.
ECLIPS├Ź vb. IV v. eclipsa.
eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză
ecl├şps─â (e-clip-) s. f., g.-d. art. ecl├şpsei; pl. ecl├şpse
eclips├í vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclips├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. eclipse├íz─â
ecl├şps─â s. f. (sil. ÔÇô clip -), g.-d. art. ecl├şpsei; pl. ecl├şpse
ECLIPS├ü vb. (fig.) a ├«ntuneca, a umbri. (I-a ~ pe to╚Ťi cu verva sa.)
ECLIPSÁ vb. v. depăși, dispărea, întrece, pieri.
ECL├ŹPS─é s. (ASTRON.) (reg.) ├«ntunericime, (├«nv.) ├«ntunecare. (O ~ de soare.)
ECLIPS├ü vb. I. tr. 1. A ├«ntuneca (par╚Ťial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a l─âsa ├«n umbr─â. ÔÖŽ refl. A disp─ârea, a r─âm├óne ├«n umbr─â. [< fr. ├ęclipser].
ECL├ŹPS─é s.f. 1. Dispari╚Ťie par╚Ťial─â sau total─â a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru ├«ntre observator ╚Öi corpul ceresc care dispare. ÔÖŽ Intermiten╚Ťa luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instala╚Ťie de semnalizare prin becuri electrice a╚Öezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispari╚Ťie sau trecere ├«n umbr─â temporar─â a unei persoane sau a unui lucru. ÔÖŽ ├Äntunecare, pierdere temporar─â a cuno╚Ötin╚Ťei. [< fr. ├ęclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein ÔÇô a disp─ârea].
ECLIPS├ü vb. I. tr. 1. a ├«ntuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a l─âsa ├«n umbr─â. II. refl. (fam.) a disp─ârea, a r─âm├óne ├«n umbr─â. (< fr. ├ęclipser)
ECL├ŹPS─é s. f. 1. dispari╚Ťie par╚Ťial─â sau total─â a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru ├«ntre acesta ╚Öi observator, sau a intr─ârii lui ├«n conul de umbr─â a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermiten╚Ť─â a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ÔŚŐ instala╚Ťie de semnalizare prin becuri electrice a╚Öezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispari╚Ťie sau trecere ├«n umbr─â temporar─â a unei persoane, a unui lucru. ÔŚŐ ├«ntunecare, pierdere temporar─â a cuno╚Ötin╚Ťei. (< fr. ├ęclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
ecl├şps─â (ecl├şpse), s. f. ÔÇô Dispari╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a imaginii unui astru. ÔÇô Var. (├«nv.) eclipsis. Gr. ß╝ö¤░╬╗╬Á╬╣¤ł╬╣¤é (sec. XVII) ╚Öi modern din fr. ├ęclipse. ÔÇô Der. eclipsa, vb.; ecliptic, adj. Cf. G├íldi 176.
A ECLIPS├ü ~├ęz tranz. 1) (a╚Ötri) A pune ├«n eclips─â. 2) fig. A face s─â p─âleasc─â (├«n fa╚Ťa altui lucru); a pune ├«n umbr─â; a ├«ntuneca. 3) (persoane) A dep─â╚Öi prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa] /<fr. ├ęclipser
A SE ECLIPS├ü m─â ~├ęz intranz. fam. A se face nev─âzut; a ├«nceta s─â mai fie ├«n c├ómpul vizual; a disp─ârea; a pieri. [Sil. e-clip-sa] /<fr. ├ęclipser
ECL├ŹPS─é ~e f. 1) Dispari╚Ťie (total─â sau par╚Ťial─â) a imaginii unui astru datorit─â interpunerii unui corp ceresc ├«ntre el ╚Öi locul de observare. ~ de Soare. ~ de Lun─â. 2) fig. Trecere ├«n umbr─â a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-] /<lat. eclipsis, fr. ├ęclipse
eclips├á v. 1. a ├«ntrerupe lumina unui astru; 2. fig. a ├«ntuneca, a cov├ór╚Öi: a eclipsa pe rivalii s─âi; 3. a dispare: sÔÇÖa eclipsat.
eclips─â f. 1. dispari╚Ťiune momentan─â a unui astru ascuns de altul: eclips─â de soare, de lun─â; 2. fig. ├«ntunecime moral─â sau intelectual─â. Eclipsele speriau odinioar─â pe popoarele ignorante; ast─âzi ele se prezic, ca ni╚Öte fenomene cu totul naturale, cu mii de ani ├«nainte.
*ecl├şps─â f., pl. e (vgr. ├ękleipsis. V. lips─â). ├Äntunecime, dispari╚Ťiune total─â sa┼ş par╚Ťial─â a unu─ş astru pin interpunerea altu─ş astru. Fig. ├Äntunecare a inteligen╚Ťe─ş. ÔÇô ├Än Let. 2, 264, eclipsis, n. (dup─â ngr.). ÔÇô Eclipsa de lun─â se produce c├«nd p─âm├«ntu se pune ├«ntre soare ╚Öi lun─â ╚Öi o acopere cu umbra, ╚Öi de soare c├«nd luna se pune ├«ntre soare ╚Öi p─âm├«nt. Eclipsele de soare se ├«nt├«mpl─â la fiecare 28 de an─ş ╚Öi 11 zile. Se pare c─â Haldei─ş ├«n sec. VIII ├«n ainte de Hristos studiase eclipsele. Filosofu Anaxagora a expiat, se zice, ├«n ├«nchisoare ├«ndr─âzneala de a combate credin╚Ťele timpulu─ş sa┼ş ar─ât├«nd adev─âratele cauze ale eclipselor. Astronomia de ast─âz─ş prezice cu mult ├«n ainte ora fix─â a lor.
*eclips├ęz v. tr. (d. eclips─â; fr. ├ęclipser). ├Äntunec. Fig. ├Äntrec, las pe jos: gloria lu─ş Cezar a eclipsat-o pe a lu─ş Pompe─ş. V. refl. A disp─ârea f─âr─â s─â fi─ş observat.
*ECLIPSA vb. (fig.) a ├«ntuneca, a umbri. (I-a ~ pe to╚Ťi cu verva sa.)
eclipsa vb. v. DEP─é╚śI. DISP─éREA. ├ÄNTRECE. PIERI.
ECLIPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)
eclipsa, eclipsez v. r. a pleca pe furiș, a se face nevăzut
eclips─â, eclipse s. f. (prst.) 1. impoten╚Ť─â, tulbur─âri erectile. 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de o boal─â, de un accident etc. 3. perioad─â nefast─â.

Eclipsa dex online | sinonim

Eclipsa definitie

Intrare: eclips─â
eclis─â var. eclips─â
ecliz─â
eclipsi subst.
eclipsis
eclipse
eclips
eclips─â substantiv feminin
  • silabisire: - clip -
Intrare: eclipsa
eclisa
eclipsi verb
eclipsa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -clip-