ecleziastic definitie

20 definiții pentru ecleziastic

ecclesiástic, ~ă a, snm vz ecleziastic
eclesiástic, ~ă a vz ecleziastic
ecleziástic, ~ă [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 183 / V: ~esi~, ecclesi~, (îvr) ~lisi~ / P: ~zi-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ecclésiastique, lat ecclesiasticus] 1-2 a Privitor la biserică sau la cler Si: bisericesc, (rar) eclezial (3-4). 3-4 a Care aparține bisericii sau clerului Si: bisericesc, (rar) eclezial (1-2). 5 sm (Înv) Cleric. 6 sn Ecleziast (1).
eclisiástic, ~ă a, snm vz ecleziastic
ecliziástic, ~ă a, snm vz ecleziastic
ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.
ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.
ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -e, adj. Privitor la biserică sau la cler, care aparține bisericii sau clerului; bisericesc. Literatură biblică și ecleziastică. ODOBESCU, S. II 73.
ecleziástic (e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziástici; f. ecleziástică, pl. ecleziástice
ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziástică, pl. ecleziástice
ECLEZIÁSTIC adj. 1. v. bisericesc. 2. v. clerical.
ECLESIÁSTIC, -Ă adj. v. ecleziastic.
ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică].
ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)
ECLEZIÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. 2) Care aparține clerului; propriu clerului; clerical. [Sil. e-cle-zi-as-] /<fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus
ecleziastic a. privitor la biserică sau la cler: adunarea ecleziastică. ║ m. membru al clerului, preot.
*ecleziástic, -ă adj. (vgr. ekklesiastikós). Bisericesc, relativ la biserică, la cler: istorie ecleziastică. S. m. O carte a Vechĭuluĭ Testament scrisă de Isus fiu luĭ Sirah.
ECLEZIASTIC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogmă ~.) 2. clerical, preoțesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)
ECCLESIASTICUL, text apocrif al „Vechiului Testament” scris între anii 190 și 180 î. Hr. I se mai spunea „Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah”.
Ecleziasticul v. carte (Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah).

ecleziastic dex

Intrare: ecleziastic
ecleziastic adjectiv
  • silabisire: -cle-zi-as-
eclesiastic
ecclesiastic
eclisiastic
ecliziastic