Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ecleror

ecler├│r sm [At: ODOBESCU, S. III, 571 / Pl: ~i / E: fr ├ęclaireur] (Iuz) Soldat trimis ├«naintea unei unit─â╚Ťi sau unei armate ca s─â cerceteze pozi╚Ťia ╚Öi mi╚Öc─ârile inamicului Si: cerceta╚Ö, (├«nv) iscoad─â.
ECLER├ôR, eclerori, s. m. (├Änv.) Soldat trimis ├«n recunoa╚Ötere pentru a cerceta pozi╚Ťia ╚Öi mi╚Öc─ârile inamicului; iscoad─â. ÔÇô Din fr. ├ęclaireur.
ECLER├ôR, eclerori, s. m. (├Änv.) Soldat trimis ├«naintea unei unit─â╚Ťi sau unei armate ca s─â cerceteze pozi╚Ťia ╚Öi mi╚Öc─ârile inamicului; iscoad─â ÔÇô Din fr. ├ęclaireur.
ECLER├ôR, eclerori, s. m. (Mil.; ├«nvechit) Militar trimis ├«naintea unei unit─â╚Ťi militare ca s─â cerceteze locurile sau s─â observe mi╚Öc─ârile inamicului; cerceta╚Ö.
eclerór (înv.) (e-cle-) s. m., pl. ecleróri
ecler├│r s. m. (sil. -cle-), pl. ecler├│ri
ECLER├ôR s.m. (Ie╚Öit din uz) Cerceta╚Ö, soldat trimis ├«naintea unei unit─â╚Ťi sau a unei armate ca s─â cerceteze pozi╚Ťiile ╚Öi mi╚Öc─ârile inamicului; iscoad─â. [< fr. ├ęclaireur].
eclerori m. pl. patrule de recunoa╚Ötere (= fr. ├ęclaireurs).

Ecleror dex online | sinonim

Ecleror definitie

Intrare: ecleror
ecleror substantiv masculin
  • silabisire: -cle-