ecleror definitie

8 definiții pentru ecleror

eclerór sm [At: ODOBESCU, S. III, 571 / Pl: ~i / E: fr éclaireur] (Iuz) Soldat trimis înaintea unei unități sau unei armate ca să cerceteze poziția și mișcările inamicului Si: cercetaș, (înv) iscoadă.
ECLERÓR, eclerori, s. m. (Înv.) Soldat trimis în recunoaștere pentru a cerceta poziția și mișcările inamicului; iscoadă. – Din fr. éclaireur.
ECLERÓR, eclerori, s. m. (Înv.) Soldat trimis înaintea unei unități sau unei armate ca să cerceteze poziția și mișcările inamicului; iscoadă – Din fr. éclaireur.
ECLERÓR, eclerori, s. m. (Mil.; învechit) Militar trimis înaintea unei unități militare ca să cerceteze locurile sau să observe mișcările inamicului; cercetaș.
eclerór (înv.) (e-cle-) s. m., pl. ecleróri
eclerór s. m. (sil. -cle-), pl. ecleróri
ECLERÓR s.m. (Ieșit din uz) Cercetaș, soldat trimis înaintea unei unități sau a unei armate ca să cerceteze pozițiile și mișcările inamicului; iscoadă. [< fr. éclaireur].
eclerori m. pl. patrule de recunoaștere (= fr. éclaireurs).

ecleror dex

Intrare: ecleror
ecleror substantiv masculin
  • silabisire: -cle-