Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru eclectism

eclect├şsm sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e / E: fr ├ęclectisme] 1-2 (Metod─â care const─â ├«ntr-o) ├«mbinare mecanic─â, hibrid─â a unor puncte de vedere sau concep╚Ťii eterogene sau opuse. 3 Sistem de g├óndire neunitar, care, f─âr─â a se ├«ntemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de g├óndire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. 4 (Aht) ├Ämbinare a unor elemente luate din stiluri diferite sau din mijloacele personale de exprimare ale unor arti╚Öti consacra╚Ťi. 5 Calitate sau ├«nsu╚Öire de a fi eclectic (5). 6 Lips─â de consecven╚Ť─â ├«n convingeri, ├«n teorii.
ECLECT├ŹSM s. n. 1. ├Ämbinare mecanic─â, hibrid─â a unor puncte de vedere ori concep╚Ťii eterogene sau chiar opuse; lips─â de consecven╚Ť─â ├«n convingeri, ├«n teorii. 2. Sistem de g├óndire neunitar, care, f─âr─â a se ├«ntemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de g├óndire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. ÔÇô Din fr. ├ęclectisme.
ECLECT├ŹSM s. n. 1. ├Ämbinare mecanic─â, hibrid─â a unor puncte de vedere sau concep╚Ťii eterogene sau opuse; lips─â de consecven╚Ť─â ├«n convingeri, ├«n teorii.2. Sistem de g├óndire neunitar, care, f─âr─â a se ├«ntemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de g├óndire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. ÔÇô Din fr. ├ęclectisme.
ECLECT├ŹSM s. n. ├Ämbinare neprincipial─â, mecanic─â a unor puncte de vedere sau concep╚Ťii diferite, incompatibile, eterogene; lips─â de consecven╚Ť─â ├«n convingeri, ├«n teorii.
eclect├şsm (e-clec-) s. n.
eclect├şsm s. n. (sil. -clec-)
ECLECT├ŹSM s.n. 1. ├Ämbinare mecanic─â a unor idei, concep╚Ťii, puncte de vedere eterogene ╚Öi opuse. ÔÖŽ Neconsecven╚Ť─â ├«n convingeri; starea celui eclectic. 2. (Arhit., arte) ├Ämbinare necritic─â a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor arti╚Öti consacra╚Ťi. [ < fr. ├ęclectisme].
ECLECT├ŹSM s. n. 1. ├«mbinare mecanic─â a unor idei, concep╚Ťii, puncte de vedere eterogene ╚Öi opuse. ÔŚŐ lips─â de consecven╚Ť─â ├«n convingeri, ├«n teorii. 2. sistem de concep╚Ťii care, f─âr─â a se ├«ntemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de g├óndire ceea ce pare mai adecvat. ÔŚŐ (arhit., arte) ├«mbinare necritic─â a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor arti╚Öti consacra╚Ťi. (< fr. ├ęclectisme)
ECLECT├ŹSM n. 1) ├Ämbinare mecanic─â a mai multor idei sau concep╚Ťii eterogene sau opuse. 2) Lips─â de consecven╚Ť─â ├«n convingeri sau idei. 3) Curent filozofic care ├«ntrune╚Öte elemente din mai multe sisteme filozofice. [Sil. e-cle-] /<fr. ├ęclectisme
eclectism n. sistemă filozofică care consistă în a combina ceeace pare bun în diferite doctrine.
*eclect├şzm n., pl. e (vgr. eklektism├│s). Sistem─â filosofic─â, politic─â or─ş ╚Ötiin╚Ťific─â care ─şa opiniun─ş din diferite doctrine ╚Öi le combin─â. ÔÇô ├Än seculu 3 ├«n ainte de Hristos sÔÇÖa n─âscut ├«n Alexandria o ╚Öcoal─â de eclectic─ş celebri fundat─â de filosofu Potamone. ├Än sec. 19 eclectizmu filosofic a fost reluat de Francezu Victor Cousin, care, f─âr─â s─â adopte o sistem─â particular─â, a ales din scrierile celor-lal╚Ť─ş filosof─ş ce─şa ce-─ş p─ârea ma─ş verisimil. V. sincretizm.

Eclectism dex online | sinonim

Eclectism definitie

Intrare: eclectism
eclectism substantiv neutru
  • silabisire: -clec-