Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru eclator

eclat├│r sn [At: MDT / Pl: ~oare / E: fr ├ęclateur] Aparat electric folosit pentru m─âsurarea tensiunilor ├«nalte, format din doi electrozi ├«ntre care se produce o desc─ârcare electric─â dac─â tensiunea dintre ei dep─â╚Öe╚Öte o anumit─â valoare.
ECLAT├ôR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru m─âsurarea tensiunilor ├«nalte, format din doi electrozi ├«ntre care se produce o desc─ârcare electric─â dac─â tensiunea dintre ei dep─â╚Öe╚Öte o anumit─â valoare. ÔÇô Din fr. ├ęclateur.
ECLAT├ôR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru m─âsurarea tensiunilor ├«nalte, format din doi electrozi ├«ntre care se produce o desc─ârcare electric─â dac─â tensiunea dintre ei dep─â╚Öe╚Öte o anumit─â valoare. ÔÇô Din fr. ├ęclateur.
ECLAT├ôR, eclatoare, s. n. Aparat electric format din doi electrozi la distan╚Ť─â reglabil─â unul de altul, ├«ntre care se produce o desc─ârcare electric─â dac─â tensiunea dintre ei dep─â╚Öe╚Öte o anumit─â valoare.
eclat├│r (e-cla-) s. n., pl. eclat├│are
eclatór s. n. (sil. -cla-), pl. eclatoáre
ECLAT├ôR s.n. Aparat care produce sc├ónteia electric─â la aparatele de telegrafie f─âr─â fir. [< fr. ├ęclateur].
ECLAT├ôR s. n. aparat electric pentru m─âsurarea tensiunilor ├«nalte, pentru protec╚Ťie contra supratensiunilor ├«n re╚Ťelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. ├ęclateur)
ECLAT├ôR ~o├íre n. Dispozitiv electrotehnic folosit pentru protec╚Ťia instala╚Ťiilor electrice contra supratensiunilor. /<fr. ├ęclateur

Eclator dex online | sinonim

Eclator definitie

Intrare: eclator
eclator substantiv neutru
  • silabisire: -cla-