Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru eclator

eclatór sn [At: MDT / Pl: ~oare / E: fr éclateur] Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.
ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.
ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric format din doi electrozi la distanță reglabilă unul de altul, între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
eclatór (e-cla-) s. n., pl. eclatóare
eclatór s. n. (sil. -cla-), pl. eclatoáre
ECLATÓR s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur].
ECLATÓR s. n. aparat electric pentru măsurarea tensiunilor înalte, pentru protecție contra supratensiunilor în rețelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. éclateur)
ECLATÓR ~oáre n. Dispozitiv electrotehnic folosit pentru protecția instalațiilor electrice contra supratensiunilor. /<fr. éclateur

Eclator dex online | sinonim

Eclator definitie

Intrare: eclator
eclator substantiv neutru
  • silabisire: -cla-