eclatá [At: FILIMON, O. I, 95 / Pzi: ~téz, (îvr) eclát / E: fr éclater] (Frm) 1 vi A străluci. 2 vt A impresiona puternic prin strălucire. 3 vi (Fig) A izbucni violent, brusc.
eclátă sf [At: Nom. MIN. I, 313 / Pl: ~te / E: fr éclat] (Frr) 1 Apariție bruscă a unei lumini (puternice). 2 Lumină puternică reflectată de un corp strălucitor.
ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Livr.) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.
ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.
ECLATÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. ♦ (Fig.) A izbucni, a se manifesta violent, brusc. [< fr. éclater].