eclatá [At: FILIMON, O. I, 95 / Pzi: ~téz, (îvr) eclát / E: fr éclater] (Frm) 1 vi A străluci. 2 vt A impresiona puternic prin strălucire. 3 vi (Fig) A izbucni violent, brusc.

eclátă sf [At: Nom. MIN. I, 313 / Pl: ~te / E: fr éclat] (Frr) 1 Apariție bruscă a unei lumini (puternice). 2 Lumină puternică reflectată de un corp strălucitor.

ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Livr.) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.

ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.

eclatá (a ~) (livr.) (e-cla-) vb., ind. prez. 3 eclateáză

eclatá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. eclatéz, 3 sg. și pl. eclateáză

ECLATÁ vb. v. străluci.

ECLATÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. ♦ (Fig.) A izbucni, a se manifesta violent, brusc. [< fr. éclater].

ECLATÁ vb. intr. 1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. 2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc. (< fr. éclater)

A ECLATÁ ~éz intranz. 1) A străluci cu putere. 2) fig. A se manifesta brusc și cu putere. /<fr. éclater

eclata vb. v. STRĂLUCI.