echivoca definitie

27 definiții pentru echivoca

echivóc, ~ă [At: BUDAI-DELEANU în ȘA I, 287 / S și: ecui~ / V: (înv) ecvi~, (îvr) eci~ / Pl: ~óci, ~óce și ~uri, (înv) ~oáce, (îvr) ~óce / E: fr équivoque] 1 a (D. un cuvânt, o expresie etc.) Care se poate interpreta în mai multe feluri Si: ambiguu. 2 a Care nu permite o interpretare sigură Si: neclar, confuz. 3 a Suspect. 4 a Îndoielnic. 5 a (D. o acțiune, purtare etc.) Necuviincios. 6-8 sn Expresie, atitudine, situație ambiguă. 9-10 sn Cuvânt sau propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. 11 sn Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor.
echivocá vi [At: DN3 / Pzi: ? / E: fr équivoquer] (Rar) 1 A produce un echivoc (8). 2 A folosi cuvinte echivoce (1). 3 A vorbi în doi peri.
ecivóc, ~ă a, sn vz echivoc
ecvivóc, ~ă a, sn vz echivoc
ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., echivocuri, s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor din canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.
ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.
ECHIVÓC1, echivocuri, s. n. Expresie, atitudine, situație neclară, ambiguă, care se poate înțelege în mai multe feluri.
ECHIVÓC2, -Ă, echivoci, -e, adj. (Despre un cuvînt sau o expresie) Care se poate înțelege în mai multe chipuri, cu două înțelesuri, ambiguu. ♦ Care conține o notă necuviincioasă. ♦ (Despre o atitudine, un fapt, o privire etc.) Care dă de bănuit, îndoielnic, suspect. Tulpină schimbă cu Ema o privire echivocă. CAMIL PETRESCU, T. II 13.
echivóc1 adj. m., pl. echivóci; f. echivócă, pl. echivóce
echivóc2 s. n., pl. echivócuri
echivóc s. n., pl. echivócuri
echivóc adj. m., pl. echivóci; f. sg. echivócă, pl. echivóce
echivocá vb., ind. prez. 1 sg. echivóc, 3 sg. și pl. echivócă; conj. prez. 3 sg. și pl. echivóce
ECHIVÓC adj., s. 1. adj. ambiguu, (livr.), amfibologic. (Exprimare ~.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolie. (~ul unei exprimări.) 3. adj. v. neclar. 4. adj. v. confuz. 5. adj. v. dubios.
Echivoc ≠ neîndoielnic, univoc
ECHIVÓC, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o expresie) Care poate fi interpretat în mai multe feluri; ambiguu. ♦ Necuviincios. ♦ (Despre o acțiune, o purtare etc.) Îndoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situație neclară care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt neplăcute). [< fr. équivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce].
ECHIVOCÁ vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. [< fr. équivoquer].
ECHIVÓC, -Ă I. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ◊ (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ◊ ambiguitate. 2. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă. (< fr. équivoque, lat. aequivocus)
ECHIVOCÁ vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. (< fr. équivoquer)
ECHIVÓC2 ~uri n. 1) Cuvânt sau expresie cu sens ambiguu. 2) Lipsă de claritate, de precizie; ambiguitate. /< fr. équivoque, lat. aequivocus
ECHIVÓC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care are mai multe sensuri; cu posibilitatea de a interpreta în mai multe feluri; ambiguu. 2) (despre acțiuni, purtări etc.) Care trezește îndoieli; care dă de bănuit; îndoielnic; dubios; suspect. /<fr. équivoque, lat. aequivocus
echivoc a. care poate avea un îndoit înțeles: răspuns echivoc.
*echivóc, -ócă adj. (fr. équivoque, d. lat. aequi-vocus, d. aequus, egal, și vox, voce). Cu doŭă înțelesurĭ: vorbă echivocă. Fig. Suspect: virtute echivocă. S. n., pl. urĭ. Frază cu doŭă înțelesurĭ, confuziune, situațiune ambiguă: a înlătura un echivoc. Adv. În mod echivoc.
ECHIVOC adj., s. 1. adj. ambiguu, (livr.), amfibologic. (Exprimare ~.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolie. (~ unei exprimări.) 3. adj. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificație ~.) 4. adj. confuz, difuz, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. adj. dubios, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală ~.)
ECHIVÓC s. n. (< adj. echivoc, -ă < fr. équivoque, it. equivoco, lat. aequivocus < equus „egal” + vox „voce”): exprimare neclară, ambiguă, confuză, datorită omonimelor sau folosirii necorespunzătoare a unor cuvinte omofone și omografe, a accentului, a topicii și a punctuației. ◊ ~ lexicál: e. determinat de omonimie sau de folosirea necorespunzătoare a cuvintelor omografe, care necesită precizarea accentului. Astfel: „Râsul acesta m-a speriat” (cine? sau ce? – animalul din pădure sau râsul unei persoane?); „Vesela a căzut jos” (cine? sau ce? – vésela fată sau veséla „farfuriile”?); „Umbrele se zăreau pretutindeni” (ce? – úmbrele copacilor sau umbréle de ploaie?); „E o haină fără pereche” (cine? sau ce? – femeia e o haínă sau îmbrăcămintea reprezintă o háină fără pereche?); „Am luat cu mine niște copii” (ce? – cópii după acte sau copíi „școlari”?) etc. Evitarea echivocului lexical se face, în cazul primului exemplu, prin apelarea la context, iar în cazul celorlalte exemple prin marcarea cu accent a cuvintelor vizate, atunci când fragmentul în care sunt incluse este prea mic și nu poate oferi șansele unui context mai larg. ◊ ~ gramaticál: e. determinat de identitatea formelor de genitiv și de dativ, la singular, sau de identitatea formelor de genitiv, de dativ și de vocativ, la plural. Astfel: „Am expediat scrisoarea prietenului” (a cui scrisoare? sau cui i-am expediat-o? – genitivul atribut sau dativul complement indirect?); „Le-am trimis fetelor pe toate” (cui le-am trimis? sau o adresare cu vocativul? – dativul complement indirect sau un substantiv în vocativ, fără funcție sintactică?); „Am primit răspunsul fraților și acum mă pregătesc” (al cui răspuns? sau o adresare cu vocativul? – genitivul atribut sau un substantiv în vocativ, fără funcție sintactică?). Evitarea e. în primul exemplu, unde avem un dativ și nu un genitiv, se face fie prin accentuarea cuvântului prietenului în propoziție, fie prin schimbarea topicii acestuia: „Am expediat prietenului scrisoarea”. În celelalte două exemple, unde avem un vocativ și nu un dativ sau un genitiv, această evitare se face printr-o intonație și punctuație corespunzătoare vocativului, lăsând cuvintele fetelor și fraților în același Ioc sau schimbându-le topica: „Le-am trimis, fetelor, pe toate!” – „Fetelor, le-am trimis pe toate!”; „Am primit răspunsul, fraților, și acum mă pregătesc” – „Fraților, am primit răspunsul...”.
ECHIVÓC, -Ă adj. (< fr. équivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce): în sintagmele cuvânt echivoc, expresie echivocă, exprimare echivocă și propoziție echivocă (v.).
ECHI- „egal, asemănător”. ◊ L. aequus „asemănător, egal” > fr. équi-, it. id., engl. id., germ. äqui- > rom. echi-. □ ~valent (v. -valent), adj., (despre figuri geometrice) egal ca arie cu o altă figură, fără a coincide ca formă; ~valv (v. -valv), adj., (despre moluște) cu valve egale ca mărime și formă; ~voc (v. -voc), adj., (despre un termen) care poate fi interpretat în mai multe feluri.

echivoca dex

Intrare: echivoc (s.n.; -uri)
echivoc s.n.; -uri substantiv neutru
echivoc adj. adjectiv
ecivoc
ecvivoc
Intrare: echivoca
echivoca verb grupa I conjugarea I