Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru echivalare

echival├í [At: ASACHI, E. III, 83/23 / S ╚Öi: ecui~ / V: (├«nv) ecvi~ / Pzi: ~l├ęz / E: fr ├ęquivaloir, lat aequivalere] 1-2 vti A avea sau a face s─â aib─â aceea╚Öi valoare cu altceva sau cu altcineva. 3-4 vti A fi sau a face s─â fie egal. 5-6 vti A ajunge sau a face s─â ajung─â la acela╚Öi nivel (de evolu╚Ťie, de dezvoltare, de importan╚Ť─â) al calit─â╚Ťii, al cantit─â╚Ťii, al intensit─â╚Ťii etc. 7 vt A recunoa╚Öte valabilitatea unor studii, examene, diplome, acte ob╚Ťinute ├«n cadrul unei ╚Öcoli de alt tip sau ├«n str─âin─âtate. 8 vt (Pex) A traduce.
echival├íre sf / [At: COSTINESCU / Pl: ~lß║»ri / E: echivala] 1 Egalare a valorii (cu altceva sau cu altcineva). 2 Ajungere la acela╚Öi nivel (de evolu╚Ťie, de dezvoltare, de importan╚Ť─â) al calit─â╚Ťii, al cantit─â╚Ťii, al intensit─â╚Ťii etc. 3 Egalare. 4 Recunoa╚Ötere a valabilit─â╚Ťii unor studii, examene, diplome, acte ob╚Ťinute ├«n cadrul unei ╚Öcoli de alt tip sau ├«n str─âin─âtate. 5 Traducere.
ecvivalá v vz echivala
ECHIVAL├ü, echivalez, vb. I. Intranz. ╚Öi tranz. A avea sau a face s─â aib─â aceea╚Öi valoare, cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face s─â fie egal. ÔÖŽ A face o echivalare (2). ÔÇô Din fr. ├ęquivaloir, lat. aequivalere.
ECHIVAL├üRE, echival─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a echivala. 2. Recunoa╚Ötere a valabilit─â╚Ťii unor studii, examene sau diplome ob╚Ťinute ├«n cadrul unei ╚Öcoli de alt tip sau ├«n str─âin─âtate. ÔÇô V. echivala.
ECHIVAL├ü, echivalez, vb. I. Intranz. ╚Öi tranz. A avea sau a face s─â aib─â aceea╚Öi valoare cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face s─â fie egal. ÔÖŽ A face echivalarea (2). ÔÇô Din fr. ├ęquivaloir, lat. aequivalere.
ECHIVAL├üRE, echival─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a echivala. 2. Recunoa╚Ötere a valabilit─â╚Ťii unor studii, examene sau diplome ob╚Ťinute ├«n cadrul unei ╚Öcoli de alt tip sau ├«n str─âin─âtate. ÔÇô V. echivala.
ECHIVAL├ü, echivalez, vb. I. Intranz. (Construit cu prep. ┬źcu┬╗) A avea aceea╚Öi valoare cu altceva sau altcineva; a fi egal. Fapta aceasta echivaleaz─â cu un act de eroism. Ôľş Absolven╚Ťii ╚ścolii superioare de partid vor primi o diplom─â de absolvire a ╚ścolii superioare de partid care echivaleaz─â cu diploma de absolvire a ├«nv─â╚Ť─âm├«ntului superior de stat. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 9, 17. ÔŚŐ Tranz. (Cu privire la o diplom─â, un act, un examen etc.) Comisia mi-a echivalat diploma de bacalaureat comercial cu cea de liceu.
ECHIVAL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a echivala.
echivalá (a ~) vb., ind. prez. 3 echivaleáză
echivaláre s. f., g.-d. art. echivalắrii; pl. echivalắri
echival├í vb., ind. prez. 1 sg. echival├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. echivale├íz─â
echivaláre s. f., g.-d. art. echivalării; pl. echivalări
ECHIVAL├ü vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egal─â cu ceva. ÔÖŽ tr. (p. ext.) A traduce. ÔÖŽ tr. A face (ca o diplom─â, un examen etc.) s─â aib─â aceea╚Öi valoare cu altul (din alt─â ╚Ťar─â, provenit din alt─â parte etc.). [Cf. fr. ├ęquivaloir, it. equivalere, lat. aequivalere < aequus ÔÇô egal, valere ÔÇô a valora].
ECHIVAL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a echivala. ÔÖŽ Recunoa╚Ötere a valabilit─â╚Ťii unor studii, examene sau diplome ob╚Ťinute ├«n cadrul unei ╚Öcoli de alt tip sau ├«n str─âin─âtate. [< echivala].
ECHIVAL├ü vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egal─â cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoa╚Öte valabilitatea unor studii, examene sau diplome ob╚Ťinute ├«n cadrul unei ╚Öcoli de alt tip ori ├«n str─âin─âtate. (< fr. ├ęquivaloir, lat. aequivalere)
A ECHIVAL├ü ~├ęz 1. tranz. A face s─â fie egal. 2. intranz. A fi egal; a avea valoare identic─â. /<fr. ├ęquivaloir, lat. aequivalere
echivalà v. a fi de aceeaș valoare.
*echival├ęz v. intr. (fr. ├ęquivaler, d. lat. aequi-val├ęre). ├Äs egal ├«n valoare. V. tr. Fac egal ├«n valoare: a echivala o diplom─â cu alta.

Echivalare dex online | sinonim

Echivalare definitie

Intrare: echivala
echivala verb grupa I conjugarea a II-a
ecvivala
Intrare: echivalare
echivalare substantiv feminin