echivalare definitie

2 intrări

19 definiții pentru echivalare

echivalá [At: ASACHI, E. III, 83/23 / S și: ecui~ / V: (înv) ecvi~ / Pzi: ~léz / E: fr équivaloir, lat aequivalere] 1-2 vti A avea sau a face să aibă aceeași valoare cu altceva sau cu altcineva. 3-4 vti A fi sau a face să fie egal. 5-6 vti A ajunge sau a face să ajungă la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță) al calității, al cantității, al intensității etc. 7 vt A recunoaște valabilitatea unor studii, examene, diplome, acte obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. 8 vt (Pex) A traduce.
echivaláre sf / [At: COSTINESCU / Pl: ~lắri / E: echivala] 1 Egalare a valorii (cu altceva sau cu altcineva). 2 Ajungere la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță) al calității, al cantității, al intensității etc. 3 Egalare. 4 Recunoaștere a valabilității unor studii, examene, diplome, acte obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. 5 Traducere.
ecvivalá v vz echivala
ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. și tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare, cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face o echivalare (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere.
ECHIVALÁRE, echivalări, s. f. 1. Acțiunea de a echivala. 2. Recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. – V. echivala.
ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. și tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face echivalarea (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere.
ECHIVALÁRE, echivalări, s. f. 1. Acțiunea de a echivala. 2. Recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. – V. echivala.
ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. (Construit cu prep. «cu») A avea aceeași valoare cu altceva sau altcineva; a fi egal. Fapta aceasta echivalează cu un act de eroism. ▭ Absolvenții Școlii superioare de partid vor primi o diplomă de absolvire a Școlii superioare de partid care echivalează cu diploma de absolvire a învățămîntului superior de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 17. ◊ Tranz. (Cu privire la o diplomă, un act, un examen etc.) Comisia mi-a echivalat diploma de bacalaureat comercial cu cea de liceu.
ECHIVALÁRE s. f. Acțiunea de a echivala.
echivalá (a ~) vb., ind. prez. 3 echivaleáză
echivaláre s. f., g.-d. art. echivalắrii; pl. echivalắri
echivalá vb., ind. prez. 1 sg. echivaléz, 3 sg. și pl. echivaleáză
echivaláre s. f., g.-d. art. echivalării; pl. echivalări
ECHIVALÁ vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. ♦ tr. (p. ext.) A traduce. ♦ tr. A face (ca o diplomă, un examen etc.) să aibă aceeași valoare cu altul (din altă țară, provenit din altă parte etc.). [Cf. fr. équivaloir, it. equivalere, lat. aequivalere < aequus – egal, valere – a valora].
ECHIVALÁRE s.f. Acțiunea de a echivala. ♦ Recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. [< echivala].
ECHIVALÁ vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoaște valabilitatea unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip ori în străinătate. (< fr. équivaloir, lat. aequivalere)
A ECHIVALÁ ~éz 1. tranz. A face să fie egal. 2. intranz. A fi egal; a avea valoare identică. /<fr. équivaloir, lat. aequivalere
echivalà v. a fi de aceeaș valoare.
*echivaléz v. intr. (fr. équivaler, d. lat. aequi-valére). Îs egal în valoare. V. tr. Fac egal în valoare: a echivala o diplomă cu alta.

echivalare dex

Intrare: echivala
echivala verb grupa I conjugarea a II-a
ecvivala
Intrare: echivalare
echivalare substantiv feminin