Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru echitate

echit├íte sf / [At: CALENDARIU (1794), 32/32 / S ╚Öi: ecui~, equi~ / V: (├«nv) eci~, ecvi~ / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: fr ├ęquit├ę, lat aequitas, -atis] 1 Dreptate. 2 Nep─ârtinire. 3 Cinste. 4 Omenie. 5 Egalitate. 6 Comportare bazat─â pe respectarea riguroas─â a drepturilor ╚Öi datoriilor fiec─âruia.
ecitáte sf vz echitate
ecvitáte sf vz echitate
ECHIT├üTE s. f. 1. Dreptate, nep─ârtinire. ÔÖŽ Cinste; omenie. 2. Principiu etic ╚Öi juridic care st─â la baza reglement─ârii tuturor rela╚Ťiilor sociale ├«n spiritul drept─â╚Ťii, egalit─â╚Ťii ╚Öi justi╚Ťiei, al colabor─ârii ╚Öi respectului reciproc. ÔÇô Din fr. ├ęquit├ę, lat. aequitas, -atis.
ECHIT├üTE s. f. Dreptate, nep─ârtinire. ÔÖŽ Cinste; omenie. ÔÇô Din fr. ├ęquit├ę, lat. aequitas, -atis.
ECHIT├üTE s. f. Dreptate; nep─ârtinire. Acela ce ├«╚Öi ├«mpline╚Öte datoriile f─âr─â a ╚Ťinti la vreun interes, numai pentru amorul binelui ╚Öi al echit─â╚Ťii, este f─âr─â pat─â. BOLLIAC, O. 35.
echit├íte (dreptate, egalitate) s. f., g.-d. art. echitß║»╚Ťii
echit├íte (dreptate, egalitate) s. f., g.-d. art. echit─â╚Ťii
ECHITÁTE s. v. dreptate.
Echitate Ôëá inechitate, nedreptate
ECHIT├üTE s.f. Egalitate, dreptate, nep─ârtinire. ÔÖŽ Cinste; omenie. ÔÖŽ Comportare bazat─â pe respectarea riguros reciproc─â a drepturilor ╚Öi a datoriilor, pe satisfacerea ├«n mod egal a intereselor, a drepturilor ╚Öi a datoriilor fiec─âruia. [Gen. -t─â╚Ťii. / cf. fr. ├ęquit├ę, lat. aequitas].
ECHIT├üTE s. f. 1. egalitate, dreptate, nep─ârtinire. ÔŚŐ cinste. 2. comportare bazat─â pe respectarea riguros reciproc─â a drepturilor ╚Öi a obliga╚Ťiilor, pe satisfacerea ├«n mod egal a intereselor fiec─âruia. (< fr. ├ęquit├ę, lat. aequitas)
ECHIT├üTE ~─â╚Ťi f. Principiu moral sau juridic care cere respectarea drepturilor fiec─âruia; dreptate. [G.-D. echit─â╚Ťii] /<fr. ├ęquit├ę, lat. aequitas, ~atis
echitate f. justi╚Ťie natural─â.
*echit├íte f. (lat. ─âequitas, -├ítis, d. aequus, egal, echitabil. V. egal). Dreptate, justi╚Ťie natural─â (├«n opoz. cu ÔÇ×justi╚Ťie legal─âÔÇŁ).
ECHITATE s. dreptate, justi╚Ťie, (├«nv.) lege. (A restabilit ~.)
IUS EST ARS BONI ET AEQUI (lat.) dreptul este arta binelui ╚Öi a echit─â╚Ťii ÔÇô Defini╚Ťie dat─â dreptului ├«n ÔÇ×DigesteleÔÇŁ lui Iustinian.

Echitate dex online | sinonim

Echitate definitie

Intrare: echitate
echitate substantiv feminin
ecitate
ecvitate