echitábil, ~ă av, a [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ecui~, equi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr équitable] 1-2 (Într-un mod) care este întemeiat pe dreptate, pe adevăr. 3-4 Nepărtinitor.

ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. – Din fr. équitable.

ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. – Din fr. équitable.

ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, despre idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. Faptă echitabilă. ▭ Pentru lichidarea echitabilă a socotelelor noastre, voi trece cît mai curînd pe la dv. CARAGIALE, O. VII 233.

echitábil adj. m., pl. echitábili; f. echitábilă, pl. echitábile

echitábil adj. m., pl. echitábili; f. sg. echitábilă, pl. echitábile

ECHITÁBIL adj. v. just.

Echitabil ≠ inechitabil, neechitabil

ECHITÁBIL, -Ă adj. Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; drept, nepărtinitor. [Cf. fr. équitable].

ECHITÁBIL, -Ă adj. întemeiat pe dreptate, pe adevăr; nepărtinitor, just. (< fr. équitable)

ECHITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se bazează pe echitate. /<fr. équitable

echitabil a. conform echității.

*echitábil, -ă adj. (fr. équitable, d. equité, echitate). Just, drept: judecător echitabil. Conform echitățiĭ: sentență echitabilă. Adv. În mod echitabil.

ECHITABIL adj. drept, just. (Decizie ~.)