Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru echistică

echístică sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~ici / E: eg ekistics] Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în pespectivă istorică.
ECHÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane din perspectivă istorică. – Din engl. ekistics.
ECHÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în perspectivă istorică. – Din engl. ekistics.
echístică s. f., g.-d. art. echísticii
ECHÍSTICĂ s.f. Disciplină urbanistică de ansamblu a așezărilor umane temporare sau permanente, care are în vedere în special orașele viitorului. [Et. incertă].
ECHÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare. (< engl. ekistics, fr. équistique)

Echistică dex online | sinonim

Echistică definitie

Intrare: echistică
echistică substantiv feminin